În română, același complement este adesea exprimat de două ori: un clitic scurt stă lângă verb, iar un substantiv sau un pronume în formă accentuată numește același complement. De exemplu: Radu o sună pe Ioana. Cliticul o și grupul pe Ioana se referă la aceeași persoană și au același rol de complement direct. Acest tipar se numește dublarea complementului prin clitic.
Cum hotărăști dacă dublezi un complement?
Stabilește mai întâi dacă forma dezvoltată este complement direct sau indirect. Apoi observă dacă urmează verbului sau îl precedă. Alege cliticul după persoana, genul și numărul complementului. Un clitic care precedă un complement dezvoltat postverbal îl anticipează; un clitic care urmează unui complement antepus îl reia. Dublarea nu este automată, deoarece complementele directe și indirecte au condiții diferite.
| Tipar | Exemplu în română | Statut | Elemente coreferente |
|---|---|---|---|
| Complement direct uman identificat, postverbal | Îl văd pe Andrei. | Tipar neutru preferat | îl + pe Andrei |
| Complement direct inanimat postverbal | Citesc cartea. | Fără dublare în tiparul neutru | Substantivul apare singur |
| Complement direct hotărât antepus | Cartea o citesc. | Cliticul este obligatoriu | cartea + o |
| Complement indirect postverbal | Le-am scris părinților. | Formă preferată pentru un destinatar uman | le + părinților |
| Complement indirect antepus | Părinților le-am scris. | Cliticul este obligatoriu în tiparul obișnuit | părinților + le |
Ce clitic corespunde complementului?
Complementele directe folosesc clitice de acuzativ, iar destinatarii și beneficiarii, clitice de dativ. Formele dezvoltate ale complementului direct care denumesc persoane se construiesc de regulă cu pe, pe când formele de dativ nu folosesc pe. Cliticele îi și le apar în ambele sisteme. Folosește sensul verbului și rolul complementului pentru a le identifica cazul.
| Persoană, număr și gen | Clitic de acuzativ | Formă accentuată de acuzativ | Clitic de dativ | Formă accentuată de dativ |
|---|---|---|---|---|
| Persoana I singular | mă | pe mine | îmi | mie |
| Persoana a II-a singular | te | pe tine | îți | ție |
| Persoana a III-a singular, masculin | îl | pe el | îi | lui |
| Persoana a III-a singular, feminin | o | pe ea | îi | ei |
| Persoana I plural | ne | pe noi | ne | nouă |
| Persoana a II-a plural | vă | pe voi | vă | vouă |
| Persoana a III-a plural, masculin sau grup mixt | îi | pe ei | le | lor |
| Persoana a III-a plural, feminin | le | pe ele | le | lor |
- La persoana a III-a, cliticul de acuzativ urmează genul și numărul gramatical al substantivului care denumește un obiect inanimat: Văd romanul. Îl citesc. Un substantiv neutru urmează tiparul masculin la singular și pe cel feminin la plural.
- Cliticul de dativ marchează destinatarul, nu genul: Îi dau Mariei cartea. Aici, îi este un clitic de dativ la singular și nu marchează genul, iar cartea este complementul direct.
- Îi poate fi clitic de dativ la singular fără să distingă genul ori clitic de acuzativ masculin sau mixt la plural. Le poate fi clitic de dativ la plural ori clitic de acuzativ feminin sau neutru la plural. Întreabă pe cine? / ce? pentru complementul direct și cui? pentru cel indirect.
Când este anticipat sau reluat un complement direct?
Într-o propoziție neutră cu ordinea verb–complement, un complement direct uman hotărât sau identificat primește în mod obișnuit pe și favorizează puternic un clitic de acuzativ corespunzător. Într-o propoziție completă, un pronume personal în formă accentuată cere cliticul. Un substantiv comun inanimat așezat după verb nu primește în mod normal nici pe, nici un clitic corespunzător. Pentru alegerea mai largă, determinată de caracterul animat, caracterul hotărât, tipul substantivului și organizarea informațională, vezi marca pe a complementului direct.
- Pentru o persoană identificată sau un nume propriu, folosește tiparul contemporan preferat: O chem pe Maria. / I-am văzut pe colegii mei. Cliticul anticipează complementul dezvoltat care urmează verbului.
- Folosește reluarea când un complement direct marcat cu pe precedă verbul: Pe Mihai îl chem. Complementul antepus cere cliticul corespunzător.
- Într-o propoziție completă, cliticul este obligatoriu alături de un pronume personal în formă accentuată: Mă vede pe mine. / Le invită pe ele. Formele accentuate pot constitui singure un răspuns, de exemplu Pe mine., fără clitic, deoarece nu există un verb exprimat.
- În tiparul neutru, nu adăuga un clitic înaintea verbului pentru un substantiv inanimat postverbal obișnuit: punctul de plecare este Citesc articolul., nu Îl citesc articolul. Cliticul poate apărea într-o altă organizare informațională, dar aceea nu este ordinea de bază verb–complement.
- Nu considera că orice apariție a lui pe impune dublarea. Pronumele umane nehotărâte sau negative sunt excepții importante: Am văzut pe cineva. / Nu am sunat pe nimeni.
Când este anticipat sau reluat un complement indirect?
Într-o propoziție completă, un pronume personal de dativ în formă accentuată cere un clitic de dativ. Și un complement de dativ așezat înaintea verbului cere cliticul în tiparul obișnuit de reluare. Cu un substantiv uman postverbal care denumește destinatarul, dublarea este adesea preferată. Un substantiv inanimat postverbal nu o cere.
| Tipul complementului | Tipar neutru sau posibil | Alegere |
|---|---|---|
| Pronume personal de dativ în formă accentuată | Îi spun lui adevărul. | Cliticul este obligatoriu; lui singur poate fi doar un răspuns izolat sau un fragment |
| Substantiv uman postverbal | Le-am scris părinților. / Am scris părinților. | Ambele forme sunt posibile; în uzul contemporan este preferată cea cu clitic |
| Substantiv inanimat postverbal | Dau prioritate camionului. | Cliticul nu este obligatoriu; preferința pentru destinatari umani nu se generalizează |
| Substantiv la dativ antepus | Prietenei mele îi scriu zilnic. | Cliticul este obligatoriu în acest tipar cu complement antepus |
- Pronumele accentuat de dativ nu primește marca pe a complementului direct: Îi explic ei problema. Folosește ei pentru dativ, nu pe ea.
- Dacă ambele complemente sunt exprimate prin clitice, dativul precedă acuzativul: Mi l-a trimis. Acesta este un grup de clitice distinct, dar arată de ce cazul complementului nu poate fi ales numai după ordinea cuvintelor dintr-o altă limbă.
Când este opțională dublarea complementului?
Tiparele de aici aparțin registrului neutru al românei standard contemporane. Dublarea complementului direct uman identificat și postverbal este opțională în anumite contexte, dar este puternic preferată în uzul standard actual. Omiterea poate suna marcat, literar sau arhaic. Dublarea complementului indirect este opțională cu unele substantive postverbale, mai ales cu cele inanimate. Destinatarii umani favorizează ferm forma dublată. Organizarea informațională, tipul substantivului și verbul concret pot influența alegerea finală. Nu transforma o formulă scurtă într-o regulă pentru orice complement animat.
Greșeli de evitat
- Nu folosi formele de nominativ el sau ea drept clitice obișnuite de complement direct. Dacă este necesară și forma accentuată, spune Îl văd pe el. sau O văd pe ea.
- Un destinatar la dativ nu primește marca pe a complementului direct: Îi dau Mariei cartea. Folosește Mariei, nu pe Maria, pentru destinatar.
- Nu omite cliticul când un complement hotărât este antepus: folosește Cartea o citesc. și Prietenei îi scriu.
- Nu presupune că orice substantiv uman așezat după verb impune obligatoriu dublarea. La substantivele umane identificate, preferința contemporană este puternică, dar descrierile gramaticale consemnează și o opționalitate limitată. Folosește forma dublată ca model neutru.
- Nu alege cliticul numai după echivalentul din altă limbă. Îi poate fi clitic de dativ singular sau de acuzativ masculin ori mixt plural, iar le poate fi clitic de dativ plural ori de acuzativ feminin sau neutru plural. Stabilește mai întâi rolul complementului.
În O văd pe Maria., ce relație există între o și pe Maria?
- Exprimă același complement direct.
- Sunt două complemente directe diferite.
- O este subiectul, iar Maria, destinatarul.
- O marchează timpul verbului.
O este cliticul de acuzativ feminin singular, iar pe Maria este forma dezvoltată a complementului direct uman. Ambele se referă la aceeași persoană, deci propoziția ilustrează dublarea.
Alege propoziția neutră care arată că îl vezi pe Andrei.
- Îi văd pe Andrei.
- Îl văd pe Andrei.
- O văd pe Andrei.
- Îl văd Andrei.
Andrei este un complement direct uman, masculin singular: se folosesc cliticul îl și marca pe: Îl văd pe Andrei.
Care propoziție folosește cliticul obligatoriu cu substantivul la dativ antepus părinților?
- Pe părinților i-am scris o scrisoare.
- Părinților îi-am scris o scrisoare.
- Părinților le-am scris o scrisoare.
- Părinților am scris o scrisoare.
Un complement de dativ așezat înaintea verbului este reluat printr-un clitic de dativ: Părinților le-am scris o scrisoare. Cliticul de dativ plural este le, iar pe nu marchează acest destinatar.
Care propoziție folosește un complement direct inanimat în tiparul postverbal neutru?
- O văd cartea.
- Îl văd cartea.
- Văd pe cartea.
- Văd cartea.
Un substantiv inanimat obișnuit precum cartea urmează în mod normal verbului fără pe și fără un clitic de anticipare: Văd cartea.
În care propoziție apare în mod corect pe fără un clitic corespunzător?
- Pe Maria o văd.
- Am văzut pe cineva.
- Pe mine vede.
- Pe Andrei îl văd.
Pronumele umane nehotărâte precum pe cineva pot apărea fără anticipare: Am văzut pe cineva. Exemplele cu substantive hotărâte sau cu pronume personale accentuate cer cliticul corespunzător într-o propoziție completă.