Pronumele neaccentuate cu rol de complement indirect

Un pronume neaccentuat cu rol de complement indirect, numit și clitic de dativ, indică persoana sau persoanele care primesc ceva, beneficiază de o acțiune ori sunt afectate de ea: Îți dau o carte. Este o formă scurtă care rămâne, de regulă, aproape de verb.

Care sunt cliticele românești de dativ?

Folosește forma neaccentuată de dativ pentru complementul indirect, care răspunde la întrebarea cui?: Îmi spui adevărul?

Cliticul este alegerea neutră într-o propoziție obișnuită. Formele pronominale depline sunt accentuate și adaugă un contrast sau o emfază. Când un pronume deplin de dativ este complementul unui verb, păstrează și cliticul corespunzător: Mie îmi răspunde, nu ție.

Unde se așază cliticul?

Poziția depinde de forma verbală: înaintea unui verb simplu la un mod personal, înaintea auxiliarului într-o formă compusă, între să și verb la conjunctiv și după imperativul afirmativ.

La perfect compus, cliticul și auxiliarul formează o unitate legată prin cratimă: mi-a, ți-am, i-a, ne-au, v-a și le-au. Cu să, sunt acceptate atât să îmi răspunzi, cât și forma compactă să-mi răspunzi; articolul folosește forma cu cratimă drept varianta compactă.

Cum se scurtează sau se combină formele?

Formele îmi, îți și îi sunt de obicei cuvinte separate înaintea verbului, dar vocala inițială î dispare în formele atașate unui auxiliar sau unui imperativ afirmativ. Celelalte forme de bază nu primesc un î- inițial: ne, vă și le rămân ușor de recunoscut.

• Înaintea unui auxiliar care începe cu vocală, folosește mi-, ți- și i-: Mi-a răspuns. Ți-am scris. I-a dat cartea. Prin aceeași atașare se obțin v-a și le-a din vă și le.
• După un verb la imperativ afirmativ, folosește forme precum -mi, -ți, -i, -ne, -vă și -le: Dă-mi cartea! Scrieți-ne! Răspunde-le!
• Când un clitic de dativ se combină cu un pronume neaccentuat de complement direct, dativul apare primul: Mi-l trimite. În unele combinații la plural, dativul are formele speciale ni-, vi- sau li-: Ni-l trimit. Vi le explic. Li-l dau. Acestea sunt combinații, nu persoane de bază noi.

Ce se întâmplă în propozițiile negative?

Așază nu înaintea cliticului: Nu îi dau cartea. În uzul obișnuit, vocala inițială din îmi, îți și îi este adesea elidată după nu, rezultând nu-mi, nu-ți și nu-i. Formele depline sunt și ele posibile; grafiile scurte nu exprimă altă persoană sau alt caz.

Poate un clitic de dativ să exprime posesia?

Da. Un clitic de dativ poate identifica posesorul unui substantiv cu articol hotărât, mai ales în cazul părților corpului, al îmbrăcămintei și al obiectelor personale apropiate: Îmi spăl mâinile. Cliticul identifică posesorul; nu se acordă cu substantivul posedat, care își păstrează genul, numărul și terminația hotărâtă.

• Folosește își când posesorul este subiectul la persoana a III-a: Maria își caută cheile. Interpretarea posesivă este reflexivă, nu cea obișnuită de destinatar.
• Deosebește interpretarea de destinatar de cea posesivă: Îi trimit un mesaj. față de Îmi caut cheile. Contextul și verbul stabilesc rolul atunci când o formă precum îi, ne sau le ar putea fi interpretată drept complement direct ori complement indirect.
• Formele atașate substantivului, precum sufletu-mi, sunt literare sau poetice. Sunt exemple valide de atașare, dar nu reprezintă modelul neutru cotidian. Vezi construcțiile cu dativ posesiv pentru tiparul mai larg.

Greșeli de evitat

• Nu confunda îi cu le: îi este cliticul de dativ de bază pentru o singură persoană a III-a, iar le pentru mai multe persoane, indiferent de gen.
• Nu folosi singură forma deplină într-o propoziție verbală obișnuită: spune Îți dau cartea, nu Ție dau cartea. Folosește ție singur într-un răspuns contrastiv scurt sau împreună cu îți într-o propoziție completă.
• Nu fixa cliticul în aceeași poziție cu orice formă verbală. Compară îți scriu, ți-am scris, să-ți scriu și scrie-mi.
• Nu deduce genul din clitic. Dativul de persoana a III-a singular îi corespunde atât lui lui, cât și lui ei, iar pluralul le acoperă toate genurile.