În română, mai-mult-ca-perfectul este un timp sintetic al indicativului, exprimat printr-un singur cuvânt. El indică o acțiune încheiată înaintea altui reper trecut: Când am ajuns, ei plecaseră deja.
Cum se formează mai-mult-ca-perfectul?
Pornește de la radicalul verbului. Adaugă elementul cerut de tiparul conjugării, apoi secvența -se- și una dintre cele șase terminații personale. Spre deosebire de unele limbi, româna nu folosește aici un auxiliar precum a avea urmat de participiu. Infinitivul și grupa de conjugare ajută la organizarea tiparelor, dar nu permit anticiparea oricărui radical. Consultă grupele de conjugare și învață separat verbele neregulate.
- Identifică verbul și tiparul participiului său. De exemplu, a tăcea are participiul tăcut, iar a merge are participiul mers.
- Construiește baza timpului potrivit tiparului verbului, de exemplu lucr-a-se-, cit-i-se-, hotăr-â-se-, tăc-u-se- sau mers-e-se- în modelele de mai jos.
- Adaugă terminația de persoană. În româna standard îngrijită, învață persoana I plural cu secvența vizibilă -răm: lucraserăm.
| Persoană | Terminație | Exemplu de la a lucra |
|---|---|---|
| eu | -m | lucrasem |
| tu | -și | lucraseși |
| el / ea | Fără terminație (-Ø) | lucrase |
| noi | -răm | lucraserăm |
| voi | -răți | lucraserăți |
| ei / ele | -ră | lucraseră |
Ce apare înainte de „-se-”?
Elementul dinaintea secvenței -se- depinde de tiparul verbului. La verbele în -a, -i și -î, tiparele tradiționale sunt -a-se-, -i-se- și -â-se-. Multe verbe în -ea și unele în -e folosesc -u-se-, adesea alături de un participiu în -ut. Unele verbe în -e cu participiul în -s prezintă -se-se-. Aceste familii te ajută să alegi tiparul. Verifică totuși formele atestate ale unui verb necunoscut înainte de a-l folosi.
| Tipar verbal | Verb reprezentativ | Bază și formă de mai-mult-ca-perfect |
|---|---|---|
| -a | a lucra | lucr-a-se- → lucrasem |
| -i | a citi | cit-i-se- → citisem |
| -î | a hotărî | hotăr-â-se- → hotărâsem |
| -ea cu participiu în -ut | a tăcea | tăc-u-se- → tăcusem; participiu tăcut |
| -e cu participiu în -ut | a cere | cer-u-se- → cerusem; participiu cerut |
| -e cu participiu în -s | a merge | mers-e-se- → mersesem; participiu mers |
Cum arată paradigmele reprezentative?
| Persoană | a lucra | a citi | a hotărî | a tăcea | a merge |
|---|---|---|---|---|---|
| eu | lucrasem | citisem | hotărâsem | tăcusem | mersesem |
| tu | lucraseși | citiseși | hotărâseși | tăcuseși | merseseși |
| el / ea | lucrase | citise | hotărâse | tăcuse | mersese |
| noi | lucraserăm | citiserăm | hotărâserăm | tăcuserăm | merseserăm |
| voi | lucraserăți | citiserăți | hotărâserăți | tăcuserăți | merseserăți |
| ei / ele | lucraseră | citiseră | hotărâseră | tăcuseră | merseseră |
Când se folosește mai-mult-ca-perfectul?
Folosește mai-mult-ca-perfectul pentru a plasa un eveniment încheiat înaintea altui eveniment, a unei stări sau a unui reper trecut subînțeles. Evenimentul ulterior este adesea la perfect compus, dar reperul poate fi și un cadru la imperfect ori un context deja stabilit.
| Exemplu românesc | Forma de mai-mult-ca-perfect | Reper trecut | Sens |
|---|---|---|---|
| Când am ajuns, ei plecaseră deja. | plecaseră | am ajuns | Plecarea lor a avut loc înaintea sosirii mele. |
| Înainte să înceapă ședința, citisem raportul. | citisem | să înceapă | Citirea raportului era încheiată înainte de începutul ședinței. |
| Era liniște; aflasem deja vestea. | aflasem | starea trecută era liniște | Aflasem vestea înaintea acestui cadru narativ. |
| Până atunci, nu-l întâlnisem. | nu-l întâlnisem | momentul subînțeles din relatare | Întâlnirea nu avusese loc înaintea acelui moment. |
- Expresii temporale precum deja, până atunci, înainte de și înainte să marchează adesea explicit relația de anterioritate, dar timpul o poate stabili și fără ele.
- Compară Când am ajuns, ea a plecat cu Când am ajuns, ea plecase. Mai-mult-ca-perfectul plasează plecarea ei înaintea sosirii mele.
- Al doilea eveniment nu trebuie exprimat în aceeași propoziție. O formă precum Aflasem deja totul. se poate raporta la o situație trecută prezentată de contextul narativ.
Ce radicale neregulate trebuie învățate separat?
Verbele neregulate primesc aceleași șase terminații personale, dar radicalele lor se pot abate de la tiparele regulate. Începe cu verbele frecvente a fi și a avea. Tabelul include și a da, a lua, a sta, a bea, a vrea și a ști. Învață formele împreună cu fiecare verb, nu ca reguli pentru orice infinitiv asemănător.
| Infinitiv | eu | el / ea | noi | Sens |
|---|---|---|---|---|
| a fi | fusesem | fusese | fuseserăm | existență sau stare |
| a avea | avusesem | avusese | avuseserăm | posesie |
| a da | dădusem | dăduse | dăduserăm | oferire |
| a lua | luasem | luase | luaserăm | preluare |
| a sta | stătusem | stătuse | stătuserăm | rămânere într-un loc sau într-o stare |
| a bea | băusem | băuse | băuserăm | consum de lichid |
| a vrea | vrusesem | vrusese | vruseserăm | voință |
| a ști | știusem | știuse | știuserăm | cunoaștere |
Cum funcționează negația și cliticele?
Așază nu imediat înaintea formei de mai-mult-ca-perfect: Nu plecasem încă. În vorbirea rapidă, înaintea unui verb care începe cu a- sau î- poate apărea eliziunea opțională, ca în nu avusesem sau n-avusesem. Forma deplină este alegerea neutră în scrierea îngrijită.
- Un pronume neaccentuat de complement, precum îl, precedă în mod normal verbul: Îl văzusem înainte de ședință.
- După nu, pronumele rămâne lângă verb: Nu-l văzusem înainte de ședință.
- Un adverb poate sta lângă verb sau în altă parte a propoziției fără să schimbe poziția pronumelui: O întâlnisem deja. Mai-mult-ca-perfectul rămâne o singură formă conjugată; nu i se adaugă un auxiliar.
Cât de frecvent este în româna contemporană?
Mai-mult-ca-perfectul este un timp standard al limbii române, nu o formă învechită. DOOM3 îl descrie totuși ca relativ rar în comunicarea actuală și deosebit de frecvent în scrierea istorică erudită sau memorialistică. Învață să îl recunoști în narațiuni, în proza îngrijită și în vorbire. În conversația obișnuită, perfectul compus este mai frecvent pentru evenimentele trecute în general.
Greșeli de evitat
- Nu forma mai-mult-ca-perfectul neutru prin așezarea mecanică a lui aveam sau am înaintea participiului. Folosește o singură formă conjugată, precum plecasem sau plecaseră.
- Pentru noi, învață forma standard îngrijită citiserăm. DOOM3 recomandă forma cu secvența vizibilă -ră- în locul formelor mai scurte întâlnite în unele texte.
- Nu presupune că toate verbele terminate în -e folosesc aceeași bază. Compară cerusem de la a cere cu mersesem de la a merge.
- Nu confunda anterioritatea cu orice eveniment trecut. Folosește perfectul compus pentru un eveniment încheiat fără contrastul „anterior altui moment trecut” și imperfectul pentru fundal, obișnuință sau desfășurare în trecut, atunci când acestea sunt sensurile urmărite.
- Păstrează forma negativă deplină în scrierea îngrijită: nu avusesem este neutră; n-avusesem redă eliziunea opțională din vorbirea rapidă.
Ce relație temporală exprimă Când am ajuns, ei plecaseră deja.?
- Ei erau în curs de plecare când am sosit.
- Ei au plecat în același moment în care am sosit.
- Ei plecaseră înainte să sosesc eu.
- Ei urmau să plece după sosirea mea.
Plecaseră este forma de mai-mult-ca-perfect, persoana a III-a plural, a verbului a pleca. Ea plasează plecarea înaintea reperului trecut am ajuns, iar deja întărește relația de anterioritate.
În româna standard îngrijită, completează pentru subiectul noi: Înainte de ședință, noi ___ raportul.
- citisem
- citiserăm
- citise
- citisese
Citiserăm este forma de mai-mult-ca-perfect, persoana I plural, a verbului a citi; terminația -răm corespunde subiectului noi. Citisem este la persoana I singular, iar citise și citisese nu se potrivesc cu subiectul.
Alege forma corectă: Când ai sunat, eu ___ deja.
- mâncaseși
- mâncase
- mâncasem
- mâncaserăm
Subiectul eu cere forma de persoana I singular mâncasem. Celelalte forme sunt la persoana a II-a singular, persoana a III-a singular și persoana I plural.
Care propoziție arată clar că citirea raportului s-a încheiat înaintea începerii ședinței?
- Când a început ședința, ea citea raportul.
- Când a început ședința, ea a citit raportul.
- Când a început ședința, ea va citi raportul.
- Când a început ședința, ea citise raportul.
Citise este la mai-mult-ca-perfect, persoana a III-a singular, deci citirea era încheiată înainte de a început ședința. Imperfectul indică o acțiune în desfășurare, perfectul compus prezintă doar un eveniment, iar viitorul nu se potrivește acestui reper trecut.
Ce formă completează Eu nu-l ___ înainte de întâlnire, de la verbul a vedea?
- văzuseși
- văzuse
- văzuserăm
- văzusem
Văzusem este forma de mai-mult-ca-perfect la persoana I singular. Cliticul -l se leagă de nu și rămâne înaintea verbului în Nu-l văzusem.