Infinitivul românesc și forma de dicționar

Dicționarele românești denumesc de obicei un verb prin a urmat de infinitivul său scurt: a merge. Într-un enunț, același verb poate apărea ca Eu merg la serviciu, așadar forma de dicționar și forma de prezent nu sunt același lucru.

Cum arată forma de dicționar a unui verb românesc?

Forma de dicționar este alcătuită din a și infinitivul scurt: a merge, a vedea sau a hotărî. Aici, marca a introduce infinitivul; ea nu exprimă un subiect, o persoană sau timpul prezent.

Formă de dicționar	Componente	Sens
a cânta	a + cânta	acțiunea de a cânta
a vedea	a + vedea	acțiunea de a vedea
a merge	a + merge	acțiunea de a merge
a hotărî	a + hotărî	acțiunea de a hotărî

Partea de după a este infinitivul scurt. Când infinitivul apare independent ca temă sau scop al unui grup, păstrează de regulă marca a: A citi în fiecare zi este util.

Cum identifici un radical verbal util?

Elimină marca infinitivului a, identifică terminația finală a infinitivului și consideră partea rămasă un radical de lucru; apoi verifică forma de care ai nevoie, fiindcă radicalul se poate modifica în conjugarea românească.

Pornește de la forma de dicționar, de exemplu a vedea.
Elimină a: infinitivul scurt este vedea.
Recunoaște terminația, aici -ea, și folosește ved- drept prim radical de lucru.
Verifică forma necesară. Radicalul te ajută să organizezi verbul, dar nu prezice fiecare formă de prezent: văd, vezi și vede nu seamănă toate cu o simplă combinație dintre ved- și o terminație.

Formă de dicționar	Terminație	Radical de lucru	De ce trebuie totuși verificate formele
a cânta	-a	cânt-	Baza se recunoaște ușor, dar terminațiile prezentului diferă după persoană.
a vedea	-ea	ved-	Printre formele de prezent se numără văd, vezi și vede.
a merge	-e	merg-	Compară merg, merge și să meargă: vocala se poate schimba.
a hotărî	-î	hotăr-	La prezent apar forme precum hotărăsc și hotărăște, cu segmente adăugate și modificări de grafie.

Acesta este un instrument de citire și căutare, nu o regulă completă de conjugare. Verbul a fi este deosebit de important și neregulat; învață-i separat formele în articolul despre prezentul verbului a fi.

Ce terminații ale infinitivului trebuie să recunoști?

La nivel A1, cel mai util indiciu este vocala sau secvența de vocale de la sfârșitul infinitivului scurt. Aceste terminații te ajută să citești o intrare de dicționar; ele nu reprezintă lecția completă despre conjugările românești.

Terminație	Exemple	Sensurile verbelor
-a	a cânta, a lucra	a produce un cântec; a desfășura o muncă
-ea	a vedea, a putea	a percepe cu vederea; a avea posibilitatea
-e	a merge, a face, a scrie	a se deplasa; a realiza; a produce un text
-i	a fugi, a iubi	a se îndepărta în fugă; a simți iubire
-î	a hotărî, a coborî	a lua o decizie; a se deplasa în jos

Terminația este un indiciu util, nu o garanție că două verbe se vor comporta identic. De exemplu, a putea se termină în -ea, dar are la prezent formele pot, poți și poate.

Când apare infinitivul scurt fără a?

Infinitivul scurt apare fără marca a în anumite construcții verbale, mai ales după auxiliarul de viitor voi și după verbul a putea.

Tipar	Exemplu	De observat
Infinitiv independent	A citi este util.	Infinitivul apare independent, deci păstrează a.
Viitor cu voi	Voi merge mâine.	Folosește voi + forma fără a, merge, nu voi a merge.
a putea + infinitiv fără a	Pot merge acum.	Aceasta este o alternativă standard la Pot să merg acum.

Nu copia după fiecare verb modal sau aspectual tiparul infinitivului din alte limbi. În româna standard neutră se spune Vreau să merg și Trebuie să plec; propoziția cu să este o construcție diferită. Tot astfel, Încep să citesc este o construcție contemporană firească. Infinitivul fără a nu înlocuiește în general orice propoziție cu să.

Cum se deosebește infinitivul de o formă de prezent?

În a merge, a introduce un infinitiv nepersonal; în El merge, merge este o formă personală de prezent la persoana a III-a singular. După pot, însă, merge este infinitiv fără a, chiar dacă are aceeași grafie ca forma de prezent la persoana a III-a.

Formă în context	Rol	Interpretare
a merge	Infinitiv în dicționar sau într-un grup independent	Denumirea acțiunii de a merge
El merge la curs.	Prezent, persoana a III-a singular	Subiectul el se deplasează la curs.
Pot merge la curs.	Infinitiv fără a după a putea	Vorbitorul are posibilitatea de a merge la curs.
Eu merg la curs.	Prezent, persoana I singular	Vorbitorul se deplasează la curs.

Un verb la un mod personal exprimă timpul și, de regulă, persoana și numărul. Infinitivul denumește acțiunea fără să se acorde cu un subiect. Construcția din jur îți arată dacă merge este formă de prezent sau infinitiv fără a.

Ce este infinitivul lung?

Așa-numitul infinitiv lung este un substantiv derivat pe care îl poți recunoaște în vocabular; el nu este forma obișnuită sub care dicționarul citează verbul. Se termină adesea în -are, -ere, -ire sau -âre.

Verb	Substantiv derivat	Sens
a cânta	cântare	acțiunea de a cânta sau un cântec
a vedea	vedere	simțul văzului ori priveliște
a iubi	iubire	sentiment de dragoste
a hotărî	hotărâre	decizie

Fiind un substantiv, forma derivată poate primi desinențe nominale și articol: hotărârea. Sensul ei se poate lexicaliza, așa că nu încerca să formezi ori să traduci mecanic fiecare infinitiv lung. Pentru căutarea verbului în dicționar, revino la a hotărî, nu la hotărâre.

Greșeli de evitat

Nu pune a înaintea unui verb conjugat: scrie Eu merg, nu Eu a merg.
Nu presupune că eliminarea terminației prezice fiecare formă de prezent: a vedea nu dă vedesc la persoana I singular; folosește văd.
Nu adăuga a după auxiliarul de viitor sau după a putea: în tiparele neutre prezentate aici se spune Voi merge și Pot merge, nu Voi a merge ori Pot a merge.
Nu confunda un substantiv derivat cu infinitivul de dicționar: hotărâre denumește o decizie, iar a hotărî denumește acțiunea de a decide.

Verifică ce ai învățat

1 / 5

Care este forma obișnuită sub care dicționarul citează verbul cu sensul „a se deplasa”?