Imperfectul este un timp trecut simplu, format dintr-un singur cuvânt, care prezintă o acțiune sau o stare drept în desfășurare, repetată, obișnuită ori parte din fundalul unei relatări: Când am ajuns, Ana citea.
Cum se formează imperfectul în română?
Pornește de la radicalul verbului, adaugă sufixul de imperfect cerut de acel verb, apoi cele șase desinențe personale -m, -i, zero, -m, -ți, -u. Din acest motiv, formele de persoana I singular și plural au aceeași grafie.
| Tip de infinitiv | Sufix | Exemple de forme | De reținut |
|---|---|---|---|
| Verbe în -a | -a- | a lucra → lucram, lucrai, lucra | Același sufix continuă la plural: lucram, lucrați, lucrau. |
| Verbe în -î | -a- | a coborî → coboram, coborai, cobora | Nu folosi -ea- doar fiindcă verbul aparține conjugării a IV-a. |
| Verbe în -ea | -ea- | a vedea → vedeam, vedeai, vedea | Secvența -ea vizibilă în infinitiv nu reprezintă singură întregul șir de terminații. |
| Verbe în -e | -ea- | a cere → ceream, cereai, cerea | La anumite verbe apar schimbări de grafie în radical; învață formele frecvente ca serii. |
| Verbe în -i cu radical terminat în consoană | -ea- | a povesti → povesteam, povesteai, povestea | Tiparul de prezent cu -esc- nu se păstrează la imperfect. |
| Verbe în -i cu radical terminat în vocală | -ia- | a locui → locuiam, locuiai, locuia | Litera i aparține radicalului, de aceea secvența se scrie aici -ia-. |
| Forme frecvente speciale | -a- | a ști → știam; a scrie → scriam | În știam și scriam, litera i aparține radicalului, iar după ea se adaugă -a-; nu impune tiparul general cu -ea-. |
Cum arată formele pentru cele șase persoane?
Desinențele sunt stabile în principalele tipare. Tabelul evidențiază identitatea formelor de persoana I și terminația de plural -ți.
| Verb | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele |
|---|---|---|---|---|---|---|
| a lucra | lucram | lucrai | lucra | lucram | lucrați | lucrau |
| a coborî | coboram | coborai | cobora | coboram | coborați | coborau |
| a vedea | vedeam | vedeai | vedea | vedeam | vedeați | vedeau |
| a cere | ceream | cereai | cerea | ceream | cereați | cereau |
| a citi | citeam | citeai | citea | citeam | citeați | citeau |
| a locui | locuiam | locuiai | locuia | locuiam | locuiați | locuiau |
| a ști | știam | știai | știa | știam | știați | știau |
| a scrie | scriam | scriai | scria | scriam | scriați | scriau |
Unele verbe frecvente au schimbări de radical care trebuie reținute, nu calculate: a face are forma făceam, iar a veni, forma veneam. Imperfectul păstrează tiparul timpului, dar radicalul poate reflecta grafia consacrată a verbului.
Ce verbe frecvente au forme neregulate?
Învață paradigmele frecvente de mai jos ca serii complete. La nivel începător, încercarea de a deriva fiecare literă din formele prezentului nu duce la rezultate sigure.
| Verb | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele |
|---|---|---|---|---|---|---|
| a fi | eram | erai | era | eram | erați | erau |
| a avea | aveam | aveai | avea | aveam | aveați | aveau |
| a da | dădeam | dădeai | dădea | dădeam | dădeați | dădeau |
| a voi | voiam | voiai | voia | voiam | voiați | voiau |
| a sta | stăteam | stăteai | stătea | stăteam | stăteați | stăteau |
Pentru verbul care exprimă voința, voiam este forma neutră utilă în româna contemporană. DOOM3 consemnează și forma rară vream a verbului a vrea, așa că nu o trata drept modelul implicit pentru învățare.
Când se folosește imperfectul?
Alege imperfectul când situația trecută este prezentată din interior: se desfășura, se repeta, continua ca stare ori alcătuia cadrul altui eveniment. În funcție de context, el poate exprima desfășurarea, obișnuința, repetarea sau simpla descriere în trecut.
- Folosește-l pentru o acțiune în desfășurare când se produce alt eveniment: Citeam când m-ai sunat.
- Folosește-l pentru un obicei sau o rutină repetată în trecut: În copilărie, mergeam la bunici în fiecare vară.
- Folosește-l pentru o stare ori o descriere de fundal care continuă: Era frig și ploua.
- Folosește-l pentru o stare trecută de cunoaștere, convingere ori așteptare: Știam că ajungi la șase.
- Folosește-l într-o rugăminte pregătitoare sau atenuată: Voiam doar să vă cer un sfat.
Ce relație are imperfectul cu un eveniment trecut încheiat?
Într-o narațiune scurtă la trecut, imperfectul oferă adesea fundalul, iar perfectul compus marchează evenimentul delimitat care face relatarea să înainteze: Când am intrat, Maria citea. Imperfectul nu spune prin el însuși că acțiunea nu s-a încheiat niciodată; începutul și sfârșitul ei rămân în afara centrului de interes al vorbitorului.
Un enunț poate conține mai multe imperfecte când situațiile se suprapun sau se repetă: Când treceam pe acolo, magazinul era mereu închis. Pentru contrastul complet cu timpul trecut compus, vezi perfectul compus și comparația dintre perfectul compus și imperfect.
Cum negi imperfectul și cum adaugi clitice?
Fiind un timp simplu, imperfectul primește nu înaintea verbului la un mod personal. Pronumele personale sau reflexive neaccentuate și adverbele scurte rămân între nu și verb, conform tiparului general al negației românești.
- Formă reflexivă afirmativă: Mă grăbeam.
- Formă reflexivă negativă: Nu mă grăbeam.
- Formă negativă cu adverb: Nu mai vedeam nimic.
- Două clitice-obiect: Tu mi-o arătai → Tu nu mi-o arătai.
Ce greșeli trebuie să eviți?
- Nu folosi o terminație de prezent după radicalul imperfectului: pentru persoana I singular, scrie lucram, nu lucrez sau lucrăm.
- Nu presupune că orice verb în -i primește secvența -ia-: a citi dă citeam, iar a locui, cu radical terminat în vocală, dă locuiam.
- Păstrează litera ă în imperfectul verbului a face: forma standard este făceam.
- Nu așeza nu după pronume ori după verb: spune Nu mă grăbeam, nu Mă nu grăbeam sau Mă grăbeam nu.
- Nu asocia imperfectul numai cu acțiunea în desfășurare: o rutină repetată precum mergeam la bunici exprimă un obicei din trecut.
Alege imperfectul pentru acțiunea de fundal: Când am ajuns, Ana ___ o carte.
- citea
- am citit
- va citi
- citisem
Citea prezintă lectura Anei drept o acțiune deja în desfășurare când s-a produs evenimentul încheiat am ajuns. Celelalte variante exprimă alte timpuri sau nu corespund sensului de fundal cerut.
Care este forma de persoana I plural a imperfectului verbului a locui?
- locueam
- locuam
- locuiam
- lociam
Un radical în -i precedat de vocală, precum locui-, formează secvența -ia-: noi locuiam. Forma se scrie cu -uiam, nu cu un radical scurtat ori inventat.
Completează paradigma: Ei ___ acolo când eram copii.
- erați
- erau
- eram
- fost
Persoana a III-a plural a imperfectului verbului a fi este erau. Eram poate fi persoana I singular sau plural, erați este persoana a II-a plural, iar fost este participiu, nu formă de imperfect.
Alege enunțul negativ corect la imperfect.
- Mă nu grăbeam.
- Nu grăbeam mă.
- Nu mă grăbesc.
- Nu mă grăbeam.
La imperfect, nu precedă cliticul și verbul la un mod personal: Nu mă grăbeam. Forma de prezent grăbesc schimbă timpul, iar celelalte două variante așază cliticul greșit.
Ce valoare are de obicei enunțul Voiam doar să vă cer un sfat?
- Rugăminte pregătitoare sau atenuată
- Obicei fix din trecut
- Eveniment încheiat
- Predicție despre viitor
Aici, imperfectul voiam face o rugăminte orientată spre prezent să pară mai puțin abruptă. Enunțul nu descrie un obicei repetat, un eveniment încheiat sau o predicție.