Imperfectul este un timp trecut simplu, format dintr-un singur cuvânt, care prezintă o acțiune sau o stare drept în desfășurare, repetată, obișnuită ori parte din fundalul unei relatări: Când am ajuns, Ana citea.
Cum se formează imperfectul în română?
Pornește de la radicalul de lucru al verbului, de exemplu lucr- din a lucra. Adaugă sufixul de imperfect cerut de verb, apoi cele șase desinențe personale -m, -i, zero, -m, -ți, -u. Din acest motiv, formele de persoana I singular și plural au aceeași grafie.
| Tip de infinitiv | Sufix | Exemple de forme | De reținut |
|---|---|---|---|
| Verbe în -a | -a- | a lucra → lucram, lucrai, lucra | Același sufix continuă la plural: lucram, lucrați, lucrau. |
| Verbe în -î | -a- | a coborî → coboram, coborai, cobora | Terminația -î primește aici -a-, nu -ea-. |
| Verbe în -ea | -ea- | a vedea → vedeam, vedeai, vedea | Secvența -ea vizibilă în infinitiv nu reprezintă singură întregul șir de terminații. |
| Verbe în -e | -ea- | a cere → ceream, cereai, cerea | La anumite verbe apar schimbări de grafie în radical; învață formele frecvente ca serii. |
| Verbe în -i cu radical terminat în consoană | -ea- | a povesti → povesteam, povesteai, povestea | Tiparul de prezent cu -esc- nu se păstrează la imperfect. |
| Verbe în -i cu radical terminat în vocală | -ia- | a locui → locuiam, locuiai, locuia | Litera i aparține radicalului, de aceea secvența se scrie aici -ia-. |
| Forme frecvente speciale | -a- | a ști → știam; a scrie → scriam | Secvențele în -ia- se scriu cu -a- după radical; nu le aplica tiparul general cu -ea-. |
Cum arată formele pentru cele șase persoane?
Desinențele sunt stabile în principalele tipare. Tabelul evidențiază identitatea formelor de persoana I și terminația de plural -ți.
| Verb | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele |
|---|---|---|---|---|---|---|
| a lucra | lucram | lucrai | lucra | lucram | lucrați | lucrau |
| a coborî | coboram | coborai | cobora | coboram | coborați | coborau |
| a vedea | vedeam | vedeai | vedea | vedeam | vedeați | vedeau |
| a cere | ceream | cereai | cerea | ceream | cereați | cereau |
| a citi | citeam | citeai | citea | citeam | citeați | citeau |
| a locui | locuiam | locuiai | locuia | locuiam | locuiați | locuiau |
| a ști | știam | știai | știa | știam | știați | știau |
| a scrie | scriam | scriai | scria | scriam | scriați | scriau |
Unele verbe frecvente folosesc grafii consacrate ale radicalului: a face are forma făceam, iar a veni, forma veneam. Ele primesc totuși sufixul obișnuit de imperfect și desinențele personale.
Ce verbe frecvente au forme neregulate?
Verbele frecvente de mai jos au forme neregulate de imperfect. Învață fiecare paradigmă ca pe o serie completă.
| Verb | eu | tu | el / ea | noi | voi | ei / ele |
|---|---|---|---|---|---|---|
| a fi | eram | erai | era | eram | erați | erau |
| a avea | aveam | aveai | avea | aveam | aveați | aveau |
| a da | dădeam | dădeai | dădea | dădeam | dădeați | dădeau |
| a voi | voiam | voiai | voia | voiam | voiați | voiau |
| a sta | stăteam | stăteai | stătea | stăteam | stăteați | stăteau |
Pentru imperfectul la persoana I singular și plural al verbului a voi, forma neutră în româna contemporană este voiam. DOOM3 consemnează drept rară și forma vream, provenită de la a vrea; de aceea, nu o trata drept forma de bază pentru cursanți.
Când se folosește imperfectul?
Când vorbitorul privește o situație din trecut ca pe una în desfășurare, repetată sau obișnuită, ca pe o stare continuă ori ca pe o parte din cadrul altui eveniment, alege imperfectul. În funcție de context, el poate exprima desfășurarea, obișnuința, repetarea sau simpla descriere în trecut.
- Pentru o acțiune în desfășurare când se produce alt eveniment, folosește imperfectul: Citeam când m-ai sunat.
- Pentru o rutină repetată sau obișnuită din trecut, folosește imperfectul: În copilărie, mergeam la bunici în fiecare vară.
- Pentru o stare continuă ori o descriere de fundal, folosește imperfectul: Era frig și ploua.
- Pentru o stare trecută de cunoaștere, convingere ori așteptare, folosește imperfectul: Știam că ajungi la șase.
- Pentru o rugăminte atenuată sau o formulă introductivă înaintea ei, folosește imperfectul: Voiam doar să vă cer un sfat.
Ce relație are imperfectul cu un eveniment trecut încheiat?
Într-o narațiune scurtă la trecut, imperfectul oferă adesea fundalul, iar perfectul compus marchează evenimentul delimitat care face relatarea să înainteze: Când am intrat, Maria citea. Imperfectul nu spune prin el însuși că acțiunea nu s-a încheiat niciodată; începutul și sfârșitul ei rămân în afara centrului de interes al vorbitorului.
Un enunț poate conține mai multe imperfecte când situațiile se suprapun sau se repetă: Când treceam pe acolo, magazinul era mereu închis. Pentru contrastul complet cu timpul trecut compus, vezi perfectul compus și comparația dintre perfectul compus și imperfect.
Cum negi imperfectul și cum adaugi clitice?
Fiind un timp simplu, imperfectul primește nu înaintea verbului la un mod personal. Pronumele personale sau reflexive neaccentuate și adverbe precum mai rămân între nu și verb, conform tiparului general al negației românești.
- Formă reflexivă afirmativă: Mă grăbeam.
- Formă reflexivă negativă: Nu mă grăbeam.
- Formă negativă cu adverb: Nu mai vedeam nimic.
- Două clitice de obiect: Tu mi-o arătai. → Tu nu mi-o arătai.
Ce greșeli trebuie să eviți?
- Nu folosi o terminație de prezent după radicalul imperfectului: pentru persoana I singular, scrie lucram, nu lucrez sau lucrăm.
- Nu toate verbele în -i primesc secvența -ia-. Verbul a citi dă citeam, iar a locui, cu radical terminat în vocală, dă locuiam.
- Păstrează litera ă în imperfectul verbului a face: forma standard este făceam.
- Nu așeza nu după pronume ori după verb: spune Nu mă grăbeam, nu Mă nu grăbeam sau Mă grăbeam nu.
- Nu asocia imperfectul numai cu acțiunea în desfășurare: o rutină repetată precum mergeam la bunici exprimă un obicei din trecut.
Alege imperfectul pentru acțiunea de fundal: Când am ajuns, Ana ___ o carte.
- citea
- am citit
- va citi
- citisem
Citea prezintă lectura Anei drept o acțiune deja în desfășurare când s-a produs evenimentul încheiat am ajuns. Celelalte variante exprimă alte timpuri sau nu corespund sensului de fundal cerut.
Care este forma de persoana I plural a imperfectului verbului a locui?
- locueam
- locuam
- locuiam
- lociam
Un radical în -i precedat de vocală, precum locui-, formează secvența -ia-: noi locuiam. Forma se scrie cu -uiam, nu cu un radical scurtat ori inventat.
Completează paradigma: Ei ___ acolo când eram copii.
- erați
- erau
- eram
- fost
Persoana a III-a plural a imperfectului verbului a fi este erau. Eram poate fi persoana I singular sau plural, erați este persoana a II-a plural, iar fost este participiu, nu formă de imperfect.
Alege enunțul negativ corect la imperfect.
- Mă nu grăbeam.
- Nu grăbeam mă.
- Nu mă grăbesc.
- Nu mă grăbeam.
La imperfect, nu precedă cliticul și verbul la un mod personal: Nu mă grăbeam. Forma de prezent grăbesc schimbă timpul, iar celelalte două variante așază cliticul greșit.
Ce valoare are de obicei enunțul Voiam doar să vă cer un sfat?
- Rugăminte pregătitoare sau atenuată
- Obicei fix din trecut
- Eveniment încheiat
- Predicție despre viitor
Aici, imperfectul voiam face o rugăminte orientată spre prezent să pară mai puțin abruptă. Enunțul nu descrie un obicei repetat, un eveniment încheiat sau o predicție.