Participiul este o formă verbală nepersonală: nu marchează persoana gramaticală și nu poate forma singur un timp verbal. În română, participiul apare în timpuri compuse și în construcții pasive sau cu valoare adjectivală. De exemplu: Am făcut tema. Forma făcut este participiul verbului a face.
Cum se formează participiul românesc?
Pornește de la forma de dicționar a verbului. Identifică terminația infinitivului după a, apoi folosește terminația de participiu a verbului. Verbele în -e au mai multe terminații de participiu, așa că învață forma fiecărui verb.
- Identifică forma de dicționar a verbului, inclusiv marca a: a lucra (a munci).
- Elimină marca infinitivului a și recunoaște terminația: lucra se termină în -a.
- Folosește participiul verbului: a lucra -> lucrat. Dacă tiparul nu este previzibil, verifică forma completă.
- Într-un timp compus activ, păstrează participiul în forma de bază. Când participiul funcționează ca adjectiv sau intră într-o construcție pasivă, acordă-l cu substantivul ori cu subiectul.
Terminația infinitivului indică terminațiile frecvente de participiu din coloana a doua. Compară în exemple infinitivul complet cu participiul.
| Terminația infinitivului | Terminație frecventă a participiului | Exemple |
|---|---|---|
| -a | -at | a lucra -> lucrat; a cânta -> cântat |
| -ea | -ut | a vedea -> văzut; a apărea -> apărut |
| -e | -ut, -s sau -t | a cere -> cerut; a merge -> mers; a rupe -> rupt |
| -i | -it | a dormi -> dormit; a veni -> venit |
| -î | -ât | a coborî -> coborât; a urî -> urât |
Unele verbe își schimbă și grafia sau radicalul. Printre exemple se numără a vedea -> văzut, a face -> făcut și a spune -> spus.
De ce trebuie să înveți separat participiul verbelor în -e?
Verbele terminate în -e pot avea participii în -ut, -s sau -t, iar grafia infinitivului nu arată sigur ce formă trebuie aleasă. Învață participiul odată cu verbul.
| Infinitiv | Participiu | Sens |
|---|---|---|
| a începe | început | a porni o acțiune |
| a cere | cerut | a solicita |
| a merge | mers | a se deplasa |
| a scrie | scris | a produce un text |
| a râde | râs | a manifesta veselie |
| a rupe | rupt | a despărți ori a sparge |
| a fierbe | fiert | a aduce sau a ajunge la fierbere |
Grafia infinitivului nu determină singură participiul. Deși a scrie și a rupe se termină ambele în -e, participiile lor au terminații diferite: scris și rupt. Unele verbe își schimbă și radicalul, ca în a spune -> spus.
Ce participii frecvente trebuie memorate?
Învață fiecare participiu frecvent împreună cu infinitivul său, mai ales când se schimbă radicalul.
| Infinitiv | Participiu | Exemplu |
|---|---|---|
| a fi | fost | Am fost acasă. |
| a avea | avut | Am avut timp. |
| a face | făcut | Ai făcut cafea. |
| a vedea | văzut | A văzut filmul. |
| a merge | mers | Am mers pe jos. |
| a spune | spus | Mi-a spus adevărul. |
| a scrie | scris | Am scris mesajul. |
| a pune | pus | Au pus masa. |
| a lua | luat | Am luat trenul. |
| a da | dat | I-am dat cartea. |
Caută într-un dicționar sau într-un conjugator de încredere participiul unui verb necunoscut. Nu forma toate participiile adăugând -at: participiul verbului a merge este mers, iar al verbului a face este făcut.
Ce se întâmplă într-o formă verbală compusă activă?
Într-o formă verbală compusă activă, auxiliarul exprimă persoana și numărul, iar participiul rămâne invariabil, adică neschimbat. La perfectul compus românesc, folosește o formă a verbului a avea împreună cu participiul.
| Subiect | Formă cu a veni | Interpretare |
|---|---|---|
| eu | am venit | vorbitorul a venit |
| ea | a venit | persoana desemnată prin ea a venit |
| noi | am venit | grupul care îl include pe vorbitor a venit |
| ei | au venit | ei au venit |
| ele | au venit | ele au venit |
Participiul rămâne invariabil și în alte forme active compuse, precum să fi venit și aș fi venit. Forma rămâne venit și cu un subiect feminin sau plural: Ea a venit și Ele au venit. Într-o formă compusă activă, nu o schimba în venită ori venite.
Când se acordă participiul?
Participiul se acordă atunci când funcționează ca adjectiv sau intră într-o construcție pasivă. El preia genul și numărul substantivului determinat ori ale subiectului pasiv, după tiparele prezentate la acordul adjectivului românesc.
| Utilizare | Exemplu | Ce se schimbă |
|---|---|---|
| Formă compusă activă | Ana a scris scrisoarea. | scris rămâne invariabil |
| Adjectiv | o scrisoare scrisă | scrisă este feminin singular |
| Pasiv, singular | Scrisoarea a fost scrisă de Ana. | scrisă se acordă cu scrisoarea |
| Pasiv, plural | Scrisorile au fost scrise de Ana. | scrise este feminin plural |
Auxiliarul a fi dintr-o construcție pasivă nu elimină acordul: compară mesajul a fost scris cu mesajele au fost scrise. Participiul se acordă cu subiectul pasiv, nu cu autorul acțiunii introdus prin de.
Poate participiul să se comporte ca un adjectiv sau ca un substantiv?
Da. Un participiu poate deveni adjectiv obișnuit, iar un adjectiv poate fi folosit substantival. Adjectivul fost își schimbă forma după gen și număr.
| Gen și număr | Forma lui fost | Grup și sens |
|---|---|---|
| Masculin singular | fost | un fost coleg |
| Feminin singular | fostă | o fostă colegă |
| Masculin plural | foști | foști colegi |
| Feminin plural | foste | foste colege |
Forma foștii îi poate desemna pe foștii membri sau pe foștii participanți; ea are articol hotărât și formă de plural. Adjectivul fost diferă de forma verbală compusă a fost. Forma verbală poate însemna „era” sau „a existat”, pe când fost din un fost coleg înseamnă „anterior”. Nu toate participiile se folosesc la fel de des ca adjective sau substantive, așa că învață aceste sensuri odată cu fiecare cuvânt.
Cum se așază negația și cliticele în jurul participiului?
Pentru o formă compusă activă negativă, pune nu înaintea grupului cu auxiliar: Nu am văzut filmul. Unele participii pot primi și prefixul ne- pentru a forma un adjectiv independent, ca necunoscut și nevăzut. Aceste forme țin de fiecare cuvânt și nu sunt disponibile pentru orice verb.
Cliticele de complement sunt forme pronominale scurte și neaccentuate, legate strâns de verb. Ele apar de regulă înaintea auxiliarului, în timp ce forma feminină singular o urmează frecvent participiul: l-am văzut, am văzut-o și nu l-am văzut. Cratima leagă cliticul de forma verbală vecină; ea nu modifică participiul.
Greșeli de evitat
- Nu presupune că orice verb în -e are o terminație previzibilă la participiu. Compară a cere -> cerut, a merge -> mers, a scrie -> scris și a rupe -> rupt.
- Nu folosi automat forma de masculin singular într-o construcție pasivă sau adjectivală: spune scrisoarea a fost scrisă, nu scrisoarea a fost scris.
- Nu acorda participiul unei forme compuse active cu subiectul ei: spune Ele au venit, nu Ele au venite.
- Nu așeza nu după participiu într-un timp compus: folosește nu am plecat, nu am plecat nu.
Care pereche infinitiv–participiu este corectă?
- a scrie -> scriat
- a merge -> mers
- a vedea -> vedat
- a hotărî -> hotărut
Verbul A merge are participiul mers. Celelalte perechi standard sunt a scrie -> scris, a vedea -> văzut și a hotărî -> hotărât.
Completează enunțul: Noi am ___ la birou.
- lucrut
- lucrit
- lucrs
- lucrat
Verbul a lucra se termină în -a și are participiul lucrat. Auxiliarul am marchează subiectul, iar participiul nu își schimbă forma pentru noi.
Care enunț folosește un participiu invariabil la perfectul compus activ?
- Ea a venit ieri.
- Ea a venită ieri.
- Ea a venite ieri.
- Ea a venit-a ieri.
În a venit, auxiliarul a marchează persoana a III-a singular, iar participiul venit rămâne neschimbat. Subiectul feminin nu impune acordul participiului din forma compusă activă.
Care enunț înseamnă că scrisorile au fost scrise de Ana?
- Scrisorile au scris de Ana.
- Scrisorile a fost scrise de Ana.
- Scrisorile au fost scrise de Ana.
- Scrisorile au fost scris de Ana.
Pasivul folosește au fost și participiul, iar scrise se acordă la feminin plural cu scrisorile. Autorul acțiunii introdus prin de nu controlează acordul.
Care enunț folosește un participiu negativ ca adjectiv, nu negația unui timp compus?
- Nu am cunoscut persoana.
- Persoana este necunoscută publicului.
- Am necunoscut persoana.
- Persoana nu cunoscută publicului.
Necunoscută este o formă cu valoare adjectivală, care înseamnă că persoana nu este cunoscută și se acordă la feminin singular cu persoana. În Nu am cunoscut, nu neagă timpul compus. Celelalte două enunțuri nu formează construcții negative standard.