Imperativul românesc

Imperativul românesc exprimă o indicație directă, o invitație sau o rugăminte adresată interlocutorului: Vino aici! Româna are forme pentru persoana a II-a singular și plural. Imperativul negativ la singular folosește nu plus infinitivul scurt fără a.

Câte forme de imperativ are limba română?

Româna are forme de imperativ pentru tu, când te adresezi familiar unei singure persoane, și pentru voi, când te adresezi mai multor persoane. Pronumele formal dumneavoastră cere formele de plural, indiferent dacă adresarea vizează o singură persoană sau mai multe. Când subiectul nu este exprimat, forma și contextul identifică persoana căreia i te adresezi.

Imperativul nu are forme proprii pentru persoana I sau a III-a. O sugestie ori o poruncă ce îi include pe alții se poate exprima prin conjunctivul prezent, de exemplu Să intrăm! Vezi conjunctivul prezent cu să pentru acest tipar mai larg.

Cum se formează imperativul afirmativ?

Pentru voi, folosește forma de persoana a II-a plural a prezentului, de obicei neschimbată. Pentru tu, folosește forma afirmativă proprie fiecărui verb. La singular, aceasta poate coincide cu persoana a III-a singular a prezentului, cu persoana a II-a singular sau cu niciuna dintre ele; nu aplica aceeași terminație tuturor verbelor.

Imperativul afirmativ singular poate coincide cu o formă de prezent, dar nu există o singură regulă de conversie pentru toate verbele. Unele verbe tranzitive, adică verbe care primesc un obiect direct, folosesc forma persoanei a II-a singular a prezentului; printre ele se află a vedea (vezi). Și un verb intranzitiv, adică fără obiect direct, poate coincide cu prezentul, ca a merge (mergi). Un verb ca a trece poate avea forme diferite de imperativ singular în funcție de utilizare: Treci acolo!, dar Trece-i strada! când îi ceri cuiva să ajute altă persoană să traverseze.

Cum se formează o poruncă negativă?

Pentru tu, pune nu înaintea infinitivului scurt fără marcă: elimină marca a din a cânta și obții nu cânta. Pentru voi, pune nu înaintea formei de persoana a II-a plural a prezentului: cântați devine nu cântați.

1. Pornește de la forma de dicționar, de exemplu a veni sau a hotărî; infinitivul este forma introdusă prin a. Vezi infinitivul românesc și forma de dicționar pentru această terminologie.
2. La imperativul negativ singular, elimină a: din a veni obții veni, iar din a hotărî, forma hotărî.
3. Așază nu înaintea acestei forme: Nu veni! și Nu hotărî!

Ce forme neregulate trebuie memorate?

Câteva verbe frecvente au forme speciale la imperativul afirmativ singular. Imperativul lor negativ singular urmează în continuare tiparul general nu + infinitiv scurt fără a. Formele de plural de mai jos sunt cele standard pentru voi și pentru dumneavoastră; a fi este neregulat și la plural.

Formele afirmativă și negativă ale verbului a fi diferă: Fii calm!, dar Nu fi zgomotos! Forma negativă fi are un singur i, iar forma afirmativă fii are doi. Perechile vino / nu veni și du-te / nu te duce opun, de asemenea, un afirmativ neregulat unui negativ bazat pe infinitiv.

Unde se așază pronumele scurte?

La imperativul afirmativ, pronumele neaccentuat cu rol de obiect sau pronumele reflexiv urmează verbul și se leagă prin cratimă: Îmbracă-te!, Ajută-mă! și Amintește-ți! La imperativul negativ, pronumele apare după nu și înaintea verbului: Nu te îmbrăca!, Nu mă ajuta! și Nu-ți aminti!

Un verb reflexiv își păstrează sensul reflexiv la imperativ: du-te este imperativul verbului a se duce, nu o variantă grafică a formei simple du. Nu muta pronumele după verbul negativ și nu omite cratima din combinații afirmative precum du-te, duceți-vă ori zi-i. Pentru întregul sistem, vezi pronumele reflexive românești.

Cum poți formula o rugăminte mai puțin direct?

Imperativul nu este automat nepoliticos sau politicos. Poate exprima o indicație firească, o invitație, un avertisment ori un ordin ferm; relația dintre vorbitori, intonația, situația și formule precum te rog sau vă rog îi modelează efectul. Când se adresează unei persoane necunoscute ori într-un context de servicii, vorbitorii pot formula rugămintea cu conjunctivul prezent.

Într-o rugăminte precum Vă rog să intrați, propoziția cu să exprimă acțiunea cerută în locul unui imperativ simplu. Propoziția cu să nu face enunțul politicos de una singură. Vă rog să intrați este formal datorită formulei vă rog și adresării politicoase. Un simplu Intrați! poate fi firesc într-un context potrivit. Vezi pronumele de politețe pentru dumneavoastră și româna neutră, formală și conversațională pentru rolul contextului și al registrului.

Greșeli de evitat

• Nu păstra marca infinitivului a după nu: scrie Nu cânta!, nu Nu a cânta!
• Când te adresezi familiar unei persoane, nu înlocui imperativul negativ cu un enunț obișnuit la prezent: Nu veni! este o poruncă, în timp ce Nu vii este o formă de prezent al cărei sens depinde de context.
• Nu presupune că orice imperativ afirmativ singular coincide cu prezentul pentru tu sau pentru el/ea: compară mergi, cântă, vezi și forma neregulată vino.
• Nu așeza cliticul reflexiv înaintea imperativului afirmativ sau după verbul negativ: folosește Îmbracă-te!, dar Nu te îmbrăca!
• Nu forma negativul adăugând nu la afirmativul fii: scrie Fii!, dar Nu fi!.