Conjunctivul prezent cu „să”

Conjunctivul prezent este o formă verbală introdusă prin să. Urmează frecvent după alt verb sau după o expresie impersonală și poate arăta o dorință, o rugăminte, o capacitate, o necesitate ori o acțiune posibilă: Vreau să învăț română.

Cum se formează conjunctivul prezent?

Așază să înaintea formei de prezent care se acordă cu subiectul. La persoana a III-a, singularul și pluralul folosesc aceeași formă de conjunctiv, care diferă adesea de indicativul prezent.

Pentru eu, tu, noi și voi, forma verbului coincide cu indicativul prezent; să și construcția din jur identifică modul conjunctiv. La persoana a III-a, compară el merge cu el să meargă: forma de conjunctiv este să meargă atât pentru el/ea, cât și pentru ei/ele. Româna omite adesea pronumele-subiect când contextul este clar; vezi pronumele-subiect românești.

Ce se schimbă la persoana a III-a?

Folosește indicativul prezent numai ca termen de comparație, nu ca formulă universală de conversie. Un indicativ de persoana a III-a terminat în -ă corespunde adesea unui conjunctiv în -e, iar unul terminat în -e corespunde frecvent unui conjunctiv în -ă. Schimbările de radical și verbele neregulate trebuie totuși învățate separat.

Unele tipare frecvente modifică mai mult decât vocala finală: lucrează devine să lucreze, iar construiește devine să construiască. Formele în -ie, precum scrie, pot rămâne identice la indicativ și conjunctiv, așa că marca și sintaxa sunt esențiale. Vezi schimbările de radical la prezent pentru tiparul mai larg.

Ce forme neregulate trebuie să înveți mai întâi?

Verbele foarte frecvente nu urmează toate un singur tipar previzibil. Învață seria completă pentru cele șase persoane când verbul este important, mai ales la a fi, a avea, a da și a lua.

Alte serii utile sunt a face: să fac, să faci, să facă, să facem, să faceți, să facă; a ști: să știu, să știi, să știe, să știm, să știți, să știe; și a mânca: să mănânc, să mănânci, să mănânce, să mâncăm, să mâncați, să mănânce. Compară-le cu verbele neregulate frecvente la prezent și păstrează diacriticele în forme precum să fii, să aibă, să dăm și să mănânce.

Când folosești să după alt verb?

Folosește conjunctivul după verbe frecvente care exprimă dorința, preferința, permisiunea, rugămintea, sfatul, capacitatea sau cunoașterea. Subiectul poate fi același cu al primului verb sau diferit.

Subiectul celui de-al doilea verb este adesea dedus din context: Vreau să vii arată că vorbitorul dorește ca interlocutorul să vină. Dacă trebuie să exprimi subiectul pentru contrast sau claritate, pune ca înaintea lui și să după el: Vreau ca tu să vii, nu ca el să vină.

Cum funcționează conjunctivul după expresii impersonale?

Expresiile impersonale cer și ele frecvent să plus o formă de prezent. Ele exprimă necesitatea, evaluarea, posibilitatea ori recomandarea fără un subiect personal obișnuit în prima propoziție.

Aceeași construcție apare după a avea împreună cu un cuvânt interogativ: Nu am unde să merg. Apare și în propoziții de scop ori în alte subordonate, ca în Merg la magazin ca să cumpăr pâine.

Cum negi conjunctivul și unde așezi pronumele scurte?

Așază nu și pronumele neaccentuate între să și verb. Într-un grup negativ, nu precedă pronumele: să nu-mi spui, nu să-mi nu spui.

Pronumele-obiect sau reflexive scurte rămân aproape de verb după să: să-l văd, să-i spun, să mă opresc. Pentru regula mai largă privind poziția lui nu, vezi negația românească cu nu.

De ce folosește o să aceleași forme?

Tiparul de viitor o să este urmat de aceleași forme de prezent folosite după să, dar sensul este viitor, nu dorință, rugăminte ori necesitate: Mâine o să merg la București.

Tiparul poate conține și nu ori pronume scurte: Nu o să-mi uit pașaportul. În vorbire și în scris se folosește și forma negativă contractată n-o să. Nu interpreta o să merg ca pe exprimarea unei dorințe: aici o să marchează viitorul.

Este forma să echivalentul unei singure forme verbale?

Nicio formă unică nu corespunde tuturor propozițiilor românești cu să. În funcție de verbul regent și de context, construcția poate exprima o acțiune dorită, o activitate preferată, o obligație, o propoziție cu subiect propriu ori o sugestie. Interpretează construcția în ansamblu, nu forma să izolată.

Unele verbe permit și altă construcție românească. După a putea, atât Pot să vin, cât și Pot veni sunt forme standard. Aceasta nu înseamnă că orice verb urmat de să permite și infinitivul fără a; păstrează construcția cerută de verbul regent.

Greșeli de evitat

• Nu folosi automat indicativul la persoana a III-a: spune Ea vrea să meargă, nu Ea vrea să merge.
• Nu adăuga să înaintea unui infinitiv cu a, lipsit de acord: folosește Vreau să citesc, nu Vreau să a citi.
• Nu așeza nu după un pronume scurt: spune să nu-mi spui, nu să-mi nu spui.
• Nu confunda viitorul o să merg cu un conjunctiv prezent care exprimă dorința ori rugămintea; construcția din jur stabilește sensul.
• Nu presupune că un tipar neregulat îl prezice pe altul: învață să fiu, să am, să dau, să iau și să merg drept forme ale verbelor lor.