Pronume relative: care, cine, ce și cât

Pronumele relativ leagă un substantiv sau pronume, numit antecedent, de o propoziție subordonată neinterogativă și are totodată un rol în acea propoziție: Cartea pe care o citesc este nouă. Antecedentul este cartea. În propoziția relativă, pe care este obiect direct, iar o îl reia ca clitic.

Cum alegi forma din interiorul propoziției relative?

Găsește mai întâi antecedentul. Apoi stabilește rolul pronumelui relativ în propria propoziție: subiect, obiect direct, complement prepozițional, destinatar sau posesor. Nu alege forma numai după genul ori numărul celui mai apropiat substantiv românesc.

Cum marchează care rolurile de subiect, obiect și complement prepozițional?

La nominativ, care are aceeași formă vizibilă la singular și plural, pentru toate genurile. Când care este subiect, verbul din propoziția relativă se acordă cu antecedentul. Compară Eu, care lucrez mult, mă odihnesc duminica. cu Studenții care lucrează mult reușesc.

Când relativul care este obiect direct, folosește pe care atât pentru persoane, cât și pentru lucruri. O propoziție completă cere și cliticul de acuzativ corespunzător. Forma relativă rămâne pe care, iar cliticul se acordă cu genul și numărul antecedentului.

Tiparul apare în Profesorul pe care îl cunosc, Eleva pe care o ajut și Cărțile pe care le citesc. Pentru o propoziție relativă completă, verifică următoarele:

• Nu omite pe când care este obiect direct: Cartea pe care o citesc, nu tiparul incorect cartea care o citesc.
• Nu omite cliticul din propoziția completă: Cartea pe care o citesc, nu cartea pe care citesc. Fragmentele pot funcționa diferit, dar acesta este tiparul neutru complet.
• Cu altă prepoziție, păstreaz-o: colega cu care lucrez, subiectul despre care vorbim, casa în care locuiește. Nu este tipar de obiect direct, deci nu adăuga automat pe.

Când folosești cine și ce?

Relativul cine se referă la persoane și nu arată de obicei acordul de gen sau număr. Forma de obiect direct este pe cine. În tiparul de bază fără un antecedent substantival separat, nu este necesar un clitic de obiect direct corespunzător: Voi invita pe cine vrei. Dativul este cui: Voi răspunde cui întreabă.

Relativul ce este invariabil și înseamnă frecvent „lucrul pe care”: Tot ce spui este important. Când ce însuși este obiect direct, apare fără pe și fără clitic obligatoriu: Înțeleg ce spui. O prepoziție poate apărea dacă tiparul o cere: despre ce vorbim.

Într-o relativă, ce poate avea uneori antecedent animat ca sinonim al lui care, dar contrastul sigur la B1 este cine pentru persoană și ce pentru lucru, idee sau situație. Nu confunda acest uz cu ce interogativ: Ce carte alegi? este întrebare, iar cartea ce mi-ai recomandat este relativă.

Cum se acordă cât?

Relativul cât exprimă o cantitate. Se acordă cu substantivul pe care îl determină sau îl înlocuiește. Când cât are valoare adjectivală, așază-l înaintea unui substantiv nearticulat. De exemplu: Ia câtă apă vrei. Alege câte scaune vrei.

Care sunt formele de genitiv și dativ ale lui care la nivel B1?

Pentru un destinatar la dativ, care se schimbă după antecedent: căruia la masculin sau neutru singular, căreia la feminin singular și cărora la plural. Într-o propoziție completă, păstrează cliticul de dativ corespunzător aproape de verb. De exemplu: Băiatul căruia i-am dat cartea a mulțumit. Tiparul de plural apare în Fetele cărora le-am scris au răspuns.

Când urmează substantivul posedat, pune al, a, ai, sau ale înainte de cărui, cărei, ori căror: femeia a cărei fiică lucrează aici și studenții ai căror colegi au venit. Articolul posesiv se acordă cu substantivul posedat (a cu fiică, ai cu colegi), iar cărei sau căror reflectă antecedentul. După substantivul posedat, forma poate fi fiica căreia sau colegii cărora, fără al, a, ai, ori ale.

Se aplică două tipare de acord separate. Forma relativă se acordă cu antecedentul în gen și număr acolo unde forma le marchează. Al, a, ai, sau ale se acordă cu substantivul posedat. Forma nominativ-acuzativ care nu se schimbă după gen sau număr.

Cum diferă pronumele relative de cele interogative?

Interogativul cere o informație necunoscută. Pronumele relativ introduce o propoziție care descrie sau identifică un antecedent. Formele pot fi identice, deci funcția în enunț determină interpretarea.

Propoziția relativă nu este o întrebare directă. În Cine vine?, cine cere identitatea unei persoane; în Îl ascult pe cine vrea să vorbească, cine introduce persoana descrisă de subordonată. Relativele libere precum cine vrea și ce spui nu au un antecedent substantival separat, dar îndeplinesc un rol în propoziția mai amplă.

Greșeli de evitat

• Nu copia omiterea posibilă în alte limbi: româna cere elementul relativ în cartea pe care o citesc. Substantivul cartea nu poate fi urmat direct de verb într-o asemenea propoziție redusă.
• Nu folosi care pentru orice rol. Folosește pe care la obiect direct. Folosește o prepoziție urmată de care la complement prepozițional. Folosește căruia, căreia, sau cărora la dativ.
• Nu acorda vizibil care la nominativ-acuzativ: atât cartea care este aici, cât și cărțile care sunt aici folosesc care; verbul marchează numărul.
• Nu folosi automat pe cu cine sau ce. Compară Voi invita pe cine vrei cu Înțeleg ce spui. În despre ce vorbim, prepoziția cerută este despre; acesta nu este marcatorul de obiect direct pe.
• Nu confunda relativa cu întrebarea: Cine vine? cere o identitate, iar Îl ascult pe cine vrea să vorbească identifică persoana ascultată.