Pronume relative: care, cine, ce și cât

Pronumele relativ leagă un substantiv sau pronume, numit antecedent, de o propoziție subordonată neinterogativă și are totodată un rol în acea propoziție: Cartea pe care o citesc este nouă. Antecedentul este cartea; în propoziția relativă, pe care este obiect direct, iar o îl reia ca clitic.

Cum diferă pronumele relative de cele interogative?

Interogativul cere o informație necunoscută, iar relativul introduce o propoziție care descrie sau identifică un antecedent. Formele pot fi identice, deci funcția în enunț este decisivă.

Propoziția relativă nu este o întrebare directă. În Cine vine?, cine cere identitatea unei persoane; în Îl ascult pe cine vrea să vorbească, introduce persoana descrisă de subordonată. Relativele libere precum cine vrea și ce spui nu au un antecedent substantival separat, dar îndeplinesc un rol în propoziția mai amplă.

Cum alegi forma din interiorul propoziției relative?

Găsește mai întâi antecedentul, apoi stabilește rolul pronumelui relativ în propria propoziție: subiect, obiect direct, complement prepozițional, destinatar sau posesor. Nu alege forma numai după genul ori numărul celui mai apropiat substantiv.

Ce este special la care?

La nominativ, care are aceeași formă vizibilă la singular și plural, pentru toate genurile. Ca subiect, este urmat de un verb acordat cu antecedentul: Eu, care lucrez mult, mă odihnesc duminica și Studenții care lucrează mult reușesc.

Ca obiect direct, relativul care folosește pe care atât pentru persoane, cât și pentru lucruri, iar într-o propoziție completă cere cliticul de acuzativ corespunzător. Cliticul se acordă cu antecedentul: Profesorul pe care îl cunosc, Eleva pe care o ajut, Cărțile pe care le citesc.

• Folosește cliticul potrivit antecedentului: îl pentru masculin sau neutru singular, o pentru feminin singular, îi pentru masculin ori grup mixt plural și le pentru feminin sau neutru plural. Relativul rămâne pe care.
• Nu omite pe când care este obiect direct: Cartea pe care o citesc, nu tiparul incorect cartea care o citesc.
• Nu omite cliticul din propoziția completă: Cartea pe care o citesc, nu cartea pe care citesc. Fragmentele pot funcționa diferit, dar acesta este tiparul neutru complet.
• Cu altă prepoziție, păstreaz-o: colega cu care lucrez, subiectul despre care vorbim, casa în care locuiește. Nu este tipar de obiect direct, deci nu adăuga automat pe.

Când folosești cine și ce?

Relativul cine se referă la persoane și nu arată de obicei acordul de gen sau număr. Obiectul direct este pe cine, fără ca tiparul de bază al relativei libere să ceară un clitic: Voi invita pe cine vrei. Dativul este cui: Voi răspunde cui întreabă.

Relativul ce este invariabil și înseamnă frecvent „lucrul pe care”: Tot ce spui este important. Când ce însuși este obiect direct, apare fără pe și fără clitic obligatoriu: Înțeleg ce spui. O prepoziție poate apărea dacă tiparul o cere: despre ce vorbim.

Într-o relativă, ce poate avea uneori antecedent animat ca sinonim al lui care, dar contrastul sigur la B1 este cine pentru persoană și ce pentru lucru, idee sau situație. Nu confunda cu interogativul: Ce carte alegi? este întrebare, iar cartea ce mi-ai recomandat este relativă.

Cum se acordă cât?

Relativul cât exprimă cantitatea. Se acordă cu substantivul pe care îl determină sau îl înlocuiește, iar forma adjectivală precedă un substantiv nearticulat: Ia câtă apă vrei și Alege câte scaune vrei.

Care sunt formele de genitiv și dativ ale lui care la nivel B1?

Pentru un destinatar la dativ, care se schimbă după antecedent: căruia la masculin sau neutru singular, căreia la feminin singular și cărora la plural. În propoziția completă, păstrează lângă verb cliticul de dativ corespunzător: Băiatul căruia i-am dat cartea a mulțumit și Fetele cărora le-am scris au răspuns.

Pentru posesor, pune al, a, ai sau ale înainte de cărui, cărei ori căror când urmează substantivul posedat: femeia a cărei fiică lucrează aici și studenții ai căror colegi au venit. Articolul posesiv se acordă cu substantivul posedat (a cu fiică, ai cu colegi), iar cărui/cărei/căror cu antecedentul. După substantivul posedat, forma poate fi fiica căreia sau colegii cărora, fără articol posesiv.

La B1, reține două acorduri separate: forma relativă se acordă cu antecedentul acolo unde marchează genul și numărul; al, a, ai sau ale se acordă cu substantivul posedat. Forma nominativ-acuzativ care nu se schimbă după gen sau număr.

Greșeli de evitat

• Nu copia omiterea posibilă în alte limbi: româna cere elementul relativ în cartea pe care o citesc. Substantivul cartea nu poate fi urmat direct de verb într-o asemenea propoziție redusă.
• Nu folosi care neschimbat pentru orice rol. Folosește pe care la obiect direct, prepoziție + care la complement prepozițional și căruia, căreia, cărora la dativ.
• Nu acorda vizibil care la nominativ-acuzativ: atât cartea care este aici, cât și cărțile care sunt aici folosesc care; verbul marchează numărul.
• Nu folosi automat pe cu cine sau ce. Compară Voi invita pe cine vrei cu Înțeleg ce spui. În despre ce vorbim, prepoziția cerută este despre.
• Nu confunda relativa cu întrebarea: Cine vine? cere o identitate, iar Îl ascult pe cine vrea să vorbească identifică persoana ascultată.