Condiționalul prezent românesc, numit adesea și condițional-optativ prezent, prezintă o acțiune ca dorită, ipotetică, propusă politicos sau nesigură. Se formează cu un auxiliar marcat după persoană și infinitivul scurt al verbului: Aș citi cartea în liniște.
Cum se formează condiționalul prezent?
Alege auxiliarul potrivit subiectului și adaugă infinitivul verbului principal fără particula a. Verbul principal nu se schimbă după persoană: a cânta devine aș cânta, ai cânta și așa mai departe. Infinitivul scurt este forma de dicționar din care a fost eliminată particula inițială a.
| Persoană | Auxiliar | Formă cu a cânta | Sens |
|---|---|---|---|
| eu | aș | aș cânta | persoana I singular |
| tu | ai | ai cânta | persoana a II-a singular |
| el / ea | ar | ar cânta | persoana a III-a singular |
| noi | am | am cânta | persoana I plural |
| voi | ați | ați cânta | persoana a II-a plural sau adresare politicoasă |
| ei / ele | ar | ar cânta | persoana a III-a plural |
Persoana a treia singular și plural folosește aceeași formă ar: Ea ar veni. și Ei ar veni. Dacă pronumele este omis, subiectul sau contextul din jur indică persoana și numărul.
Unde se așază negația, cliticele și adverbele modale?
Așază nu înaintea auxiliarului condiționalului. În scrierea îngrijită, folosește forma întreagă nu aș accepta. Forma contrasă frecventă elimină vocala finală din nu și se scrie cu cratimă: n-aș accepta. Ambele forme înseamnă că vorbitorul nu ar accepta.
| Element în secvența verbală | Poziție | Exemplu |
|---|---|---|
| Pronume personal neaccentuat sau reflexiv | de regulă înaintea auxiliarului | Mi-aș lua o zi liberă. |
| Clitic cu negație | nu + clitic + auxiliar | Nu mi-aș lua o zi liberă. |
| Cliticul de complement direct feminin o | după infinitivul scurt, spre deosebire de mi, te, i sau l | Aș cumpăra-o mâine. |
| Adverb modal | între auxiliar și infinitiv | Aș mai sta puțin. |
Când exprimă dorințe, cereri, recomandări sau acțiuni imaginate?
Folosește condiționalul singur pentru o dorință, intenție ori acțiune imaginată în prezent: Aș citi mai mult, dar sunt obosit. Condiționalul poate atenua și o cerere sau o recomandare. Ai putea să-mi trimiți adresa? este o formulare mai puțin directă decât Poți să-mi trimiți adresa?
| Funcție | Exemplu românesc | De ce se folosește condiționalul |
|---|---|---|
| Dorință sau preferință | Aș vrea să învăț mai mult. | Forma aș vrea exprimă dorința cu mai multă delicatețe. |
| Cerere politicoasă | Te-aș ruga să aștepți aici. | Cererea este mai puțin directă decât Te rog să aștepți aici. |
| Recomandare sau necesitate | Ar trebui să plecăm. | Condiționalul face recomandarea mai puțin directă decât un ordin simplu. |
| Acțiune ipotetică | Aș merge cu voi. | Contextul poate furniza un obstacol sau o condiție. |
Un condițional din propoziția principală nu are întotdeauna aceeași traducere în alte limbi. De exemplu, Ar trebui să plecăm exprimă de regulă o recomandare, iar Ai putea să mă ajuți?, o cerere politicoasă. Sensul rezultă din verb, context și situația de comunicare, nu numai din auxiliar.
Cum funcționează în propozițiile cu dacă?
Într-o condiție prezentă ireală sau imaginată, dacă introduce condiția, iar condiționalul prezent apare frecvent în ambele propoziții: Dacă aș avea timp, aș merge la munte. Prima formă de condițional exprimă condiția imaginată, iar a doua, rezultatul ei ipotetic.
| Relație | Exemplu românesc | Sens |
|---|---|---|
| Condiție deschisă sau realistă | Dacă am timp, merg la munte. | condiția este prezentată ca posibilă în mod real |
| Posibilitate viitoare | Dacă voi avea timp, voi merge la munte. | condiția și rezultatul sunt situate în viitor |
| Condiție și rezultat imaginate | Dacă aș avea timp, aș merge la munte. | condiția este imaginară, iar rezultatul ei, ipotetic |
Nu transforma orice construcție condițională din altă limbă într-o secvență românească fixă. În română, forma verbală depinde de modul în care vorbitorul prezintă condiția. Folosește indicativul pentru o condiție deschisă. Folosește viitorul pentru o posibilitate viitoare și condiționalul pentru o condiție imaginată. Condiționalul poate apărea și după ca și cum sau de parcă: Se poartă ca și cum ar ști totul.
Prin ce se deosebește de imperfect și de conjunctiv?
Condiționalul poate prezenta o acțiune dorită sau imaginată. Imperfectul prezintă o acțiune de fundal sau obișnuită din trecut. Conjunctivul prezintă adesea o acțiune dependentă după un verb sau o expresie care cere să.
| Formă | Structură | Exemplu tipic | Idee principală |
|---|---|---|---|
| Condițional prezent | auxiliar + infinitiv scurt | Aș citi. | acțiune dorită, imaginată, atenuată sau nesigură |
| Imperfect | formă verbală finită de trecut | Citeam. | acțiune trecută în desfășurare, de fundal sau obișnuită |
| Conjunctiv prezent | să + formă de prezent | Vreau să citesc. | acțiune dependentă după verbe sau expresii care cer să |
În Aș vrea să citesc, aș vrea este condiționalul prezent al verbului a vrea, iar să citesc este conjunctiv prezent. În Când eram copil, citeam mult, imperfectul situează o obișnuință în trecut; forma nu devine condițional numai fiindcă o altă limbă ar putea reda uneori obiceiul trecut printr-o structură asemănătoare condiționalului.
Poate exprima nesiguranța sau o informație transmisă din auzite?
În contextul potrivit, condiționalul prezent poate prezenta un eveniment ca posibil sau probabil. Poate marca și o informație transmisă pe care vorbitorul nu o prezintă drept sigură: Am auzit că întâlnirea s-ar amâna. Aici, s-ar amâna nu este un timp general al vorbirii indirecte în română, ci prezintă evenimentul relatat ca posibil ori neconfirmat.
Greșeli de evitat
- Nu adăuga a după auxiliar: aș cânta este corect, nu aș a cânta. Particula infinitivului a fost eliminată.
- Nu folosi marcatorul conjunctivului prezent într-un condițional simplu: Aș merge este la condițional, în timp ce să merg aparține altei construcții.
- Nu confunda aș citi cu imperfectul citeam. Prima formă este la condițional, iar a doua este o formă de trecut; sensul și referința lor temporală diferă.
- Într-o secvență negativă cu clitic, păstrează nu înaintea cliticului și a auxiliarului: Nu mi-aș cumpăra cartea, nu Nu aș mi cumpăra cartea.
- Dacă nu impune condiționalul. Folosește indicativul pentru o condiție deschisă și viitorul pentru o posibilitate viitoare. Folosește condiționalul când condiția este imaginată sau contrară situației actuale.
Completează condiționalul prezent: Eu ___ citi romanul.
- aș
- ai
- ar
- am
Auxiliarul pentru persoana I singular este aș. Verbul își păstrează infinitivul scurt citi, deci forma completă este aș citi; ai, ar și am corespund altor persoane.
Care propoziție folosește condiționalul prezent cu infinitivul scurt?
- Vreau să plec acum.
- Plec acum.
- Aș pleca acum.
- Plecam acum.
Aș pleca conține auxiliarul condiționalului aș și infinitivul scurt pleca. Vreau să plec folosește conjunctivul prezent, plec este indicativ prezent, iar plecam este indicativ imperfect.
Alege propoziția negativă cu ordinea corectă a cuvintelor.
- Nu aș mi cumpăra cartea.
- Mi nu aș cumpăra cartea.
- Nu mi-aș cumpăra cartea.
- Nu cumpăra mi-aș cartea.
Ordinea neutră este nu + cliticul mi + auxiliarul aș + infinitivul scurt cumpăra: Nu mi-aș cumpăra cartea. Celelalte variante așază cliticul într-o poziție imposibilă.
Care propoziție prezintă atât o condiție imaginată, cât și rezultatul ei ipotetic?
- Dacă am timp, merg la munte.
- Dacă voi avea timp, voi merge la munte.
- Dacă aveam timp, mergeam la munte.
- Dacă aș avea timp, aș merge la munte.
Dacă aș avea timp, aș merge la munte folosește condiționalul prezent în ambele propoziții pentru condiția imaginată și rezultatul ei. Celelalte enunțuri folosesc prezentul indicativ, viitorul sau imperfectul și prezintă relația în mod diferit.
Care propoziție folosește condiționalul pentru a prezenta o informație auzită ca posibilă, nu ca fapt sigur?
- Știu că întâlnirea se amână.
- Am auzit că întâlnirea s-a amânat.
- Am auzit că întâlnirea s-ar amâna.
- Întâlnirea se amână mâine.
În Am auzit că întâlnirea s-ar amâna, condiționalul prezintă amânarea drept relatată, dar neconfirmată: este posibil ca întâlnirea să fie amânată. Celelalte propoziții exprimă o informație cunoscută, un eveniment încheiat relatat sau o afirmație directă.