Conjunctivul perfect românesc prezintă o situație încheiată din perspectiva altui verb sau a altei expresii: Mă bucur să fi găsit soluția. Denumirea sa tradițională este conjunctiv perfect. Nucleul său este întotdeauna să fi urmat de un participiu.
Cum se formează conjunctivul perfect românesc?
Folosește secvența fixă să fi, urmată de participiul activ al verbului de bază. Secvența nu se schimbă după subiect. Recapitulează participiile românești când nu cunoști forma participiului.
| Subiect | Formă cu a lucra | Interpretări posibile |
|---|---|---|
| eu | să fi lucrat | vorbitorul a lucrat înaintea reperului |
| tu | să fi lucrat | interlocutorul a lucrat înaintea reperului |
| el / ea | să fi lucrat | persoana desemnată a lucrat înaintea reperului |
| noi | să fi lucrat | grupul care îl include pe vorbitor a lucrat înaintea reperului |
| voi / dumneavoastră | să fi lucrat | interlocutorul ori interlocutorii au lucrat înaintea reperului |
| ei / ele | să fi lucrat | persoanele desemnate au lucrat înaintea reperului |
Ce participiu urmează după să fi?
Verbul de bază furnizează propriul participiu, iar fi rămâne neschimbat. Nu înlocui fi cu formele de conjunctiv prezent marcate după persoană să fiu, să fii, să fie, să fim, ori să fiți; acestea sunt forme ale verbului a fi, nu ale acestei construcții compuse. Vezi prezentul verbului a fi pentru celelalte forme frecvente ale verbului.
| Infinitiv | Participiu | Conjunctiv perfect |
|---|---|---|
| a veni | venit | să fi venit |
| a face | făcut | să fi făcut |
| a vedea | văzut | să fi văzut |
| a scrie | scris | să fi scris |
| a hotărî | hotărât | să fi hotărât |
| a fi | fost | să fi fost |
| a avea | avut | să fi avut |
În această construcție activă compusă, participiul rămâne în forma de bază venit și cu subiecte feminine ori plurale: Ea se bucură să fi venit. Pentru femininul plural se folosește aceeași formă: Ele se bucură să fi venit. Acordul aparține utilizărilor adjectivale ori pasive ale participiului, nu acestei forme modale active.
Cum se integrează negația și cliticele în construcție?
Așază nu și pronumele-obiect ori reflexive neaccentuate între să și fi. În tiparul cu elementele scrise separat, nu precedă cliticul: să nu mă fi ajutat, să nu îl fi văzut.
- Clitic afirmativ: Mă bucur să mă fi ajutat. Cliticul mă urmează după să și precedă forma fi.
- Clitic în construcție negativă: Nu cred să nu-mi fi spus adevărul. Forma redusă nu-mi este frecventă; tiparul cu elementele complet separate este să nu îmi fi spus.
- Mai multe elemente intercalate: Să nu te mai fi văzut niciodată! Aici apare mai întâi nu, urmat de cliticul te și de adverbul mai.
- Clitic de obiect direct feminin: româna folosește atât să o fi văzut, cât și forma elidată s-o fi văzut. După nu, compară să nu o fi văzut și să n-o fi văzut. Formele întregi arată separat poziția fiecărui element.
Când se referă conjunctivul perfect la o situație încheiată?
Folosește-l când situația subordonată este privită drept deja încheiată sau anterioară timpului furnizat de verbul ori expresia regentă. Interpretarea exactă depinde de reper: să fi plecat poate prezenta simpla încheiere a plecării sau anterioritatea ei față de alt moment.
| Context regent | Exemplu | Contribuția conjunctivului perfect |
|---|---|---|
| Obligație în trecut | Ar fi trebuit să fi plecat mai devreme. | Plecarea trebuia să se producă înaintea momentului trecut relevant. |
| Dorință în trecut | Aș fi vrut să fi venit cu noi. | Venirea este o posibilitate încheiată, dar nerealizată ori regretată. |
| Evaluare în prezent | Mă bucur să fi găsit soluția. | Vorbitorul evaluează acum pozitiv găsirea deja încheiată. |
| Posibilitate impersonală | E posibil să fi uitat parola. | Uitarea este o posibilitate deja produsă, nu o acțiune prezentă. |
| Evaluare impersonală | Ar fi fost bine să fi verificat datele. | Verificarea anterioară ar fi fost de dorit în trecut. |
Printre verbele regente frecvente se numără a trebui, a vrea, a putea și a se bucura. Printre expresiile impersonale frecvente se numără e posibil, e necesar și ar fi bine. Conjunctivul perfect nu arată singur că situația este contrafactuală; verbul regent, condiționalul sau contextul furnizează această interpretare.
Poate exprima o dorință, un regret sau o evaluare contrafactuală?
Da. Un fragment independent început prin să fi poate exprima regretul ori o dorință despre o acțiune trecută încheiată: Să fi rămas acasă! Un cadru condițional sau evaluativ face mai clară interpretarea ireală: Ce bine ar fi fost să fi venit! Aceste utilizări se deosebesc de relatarea factuală obișnuită, în care aceeași formă așază pur și simplu un eveniment subordonat înaintea reperului.
Cum se deosebește de conjunctivul prezent și condiționalul perfect?
Cele trei forme diferă prin ceea ce urmează după să și prin elementul care marchează persoana. Conjunctivul prezent are după să un verb la un mod personal. Conjunctivul perfect are forma invariabilă să fi + participiu. Condiționalul perfect are un auxiliar condițional marcat după persoană și, de regulă, nu începe o propoziție cu să.
| Formă | Tipar | Exemplu și utilizare |
|---|---|---|
| Conjunctiv prezent | să + verb la un mod personal | Vreau să vii. Verbul se schimbă după persoană, iar aici acțiunea nu este prezentată drept încheiată. |
| Conjunctiv perfect | să fi + participiu | Mă bucur să fi venit. Evenimentul subordonat este privit drept încheiat. |
| Condițional perfect | auxiliar condițional + fi + participiu | Aș fi venit, dar nu am putut. Este predicatul ireal ori condițional al propriei propoziții; vezi condiționalul perfect. |
- Nu spune să fiu venit pentru conjunctivul perfect al verbului a veni. Să fiu este persoana I singular a conjunctivului prezent al verbului a fi; forma urmărită este să fi venit.
- Nu acorda participiul cu subiectul: folosește să fi venit cu ea și ele, nu să fi venită sau să fi venite în această construcție activă.
- Nu confunda Ar fi trebuit să fi plecat cu Ar fi plecat. Primul enunț are un verb regent la condițional urmat de o propoziție la conjunctiv perfect; al doilea este un predicat la condițional perfect.
- Nu interpreta orice secvență să fi drept regret. În E posibil să fi greșit, ea exprimă o posibilitate încheiată; în Să fi rămas acasă!, fragmentul independent exprimă regret ori dorință.
Ce exprimă cel mai firesc enunțul Ar fi trebuit să fi plecat mai devreme.?
- Persoana trebuie să plece mai devreme acum.
- Persoana era în curs de plecare mai devreme.
- Persoana ar fi trebuit să plece mai devreme, dar obligația nu a fost îndeplinită.
- Persoana va fi plecat mai devreme.
Forma regentă ar fi trebuit exprimă o obligație trecută nerealizată, iar să fi plecat prezintă plecarea drept anterioară reperului trecut relevant.
Alege conjunctivul perfect activ pentru noi: Ne bucurăm ___ la timp.
- să fim terminăm
- să fi terminat
- să fim terminat
- să fi terminați
Conjunctivul perfect activ este forma invariabilă să fi urmată de participiul terminat. Auxiliarul nu devine să fim pentru noi, iar terminați ar sugera o formă pasivă sau adjectivală acordată.
Completează enunțul cu forma întreagă neutră: Nu cred ___ văzut pe Radu.
- să îl fi
- să fi îl
- să nu îl fi
- să fi văzut îl
Cliticul de obiect direct îl apare între să și fi: Nu cred să îl fi văzut pe Radu. Negația nu aparține propoziției regente și nu schimbă poziția obișnuită a cliticului.
Care enunț conține conjunctivul perfect, nu condiționalul perfect?
- Aș fi venit cu voi.
- Ar fi venit cu voi.
- Dacă aș fi venit cu voi, aș fi ajutat.
- Mă bucur să fi venit cu voi.
În să fi venit, să introduce conjunctivul perfect invariabil. Celelalte enunțuri folosesc auxiliare condiționale marcate după persoană, precum aș sau ar, și au predicate la condițional perfect.
Care enunț exprimă dorința regretată a vorbitorului de a fi rămas acasă?
- Să fim rămas acasă!
- Să fi rămas acasă!
- Să fi rămași acasă!
- Am să fi rămas acasă!
Fragmentul independent Să fi rămas acasă! poate exprima regretul ori o dorință despre o acțiune trecută încheiată. Auxiliarul rămâne fi, nu devine fim, iar în această construcție activă participiul nu se acordă sub forma rămași.