Româna are trei forme ușor de confundat: posesivul sa din Cartea sa este pe masă, marca de conjunctiv să din Vreau să citesc și grupul clitic + auxiliar s-a din S-a întors devreme. Grafia este determinată de rolul gramatical, nu doar de pronunțare.
Cum alegi între sa, să și s-a?
Folosește sa pentru posesie cu un substantiv feminin singular, să înaintea unui verb la conjunctiv prezent și s-a când un clitic reflexiv sau impersonal scurt se leagă de auxiliarul a la perfectul compus.
| Formă | Rol gramatical | Verificare rapidă | Exemplu |
|---|---|---|---|
| sa | Adjectiv posesiv | Arată cui îi aparține un lucru și se acordă cu un substantiv feminin singular. | sora sa |
| să | Marcă a conjunctivului prezent | Este urmat de un verb la un mod personal într-o propoziție despre dorință, nevoie, posibilitate sau alt sens asemănător. | Vreau să plec. |
| s-a | Clitic + auxiliarul a | Începe de regulă un grup verbal la perfectul compus, înaintea unui participiu. | S-a deschis ușa. |
Când este sa formă posesivă?
Sa este forma de feminin singular a adjectivului posesiv de persoana a III-a. Poate însemna că posesorul este el, ea sau un lucru, iar substantivul determinat este feminin singular: cartea sa, fiica sa, ideea sa. Posesorul poate fi masculin sau feminin; forma se schimbă după lucrul posedat.
| Substantiv determinat | Formă posesivă | Exemplu |
|---|---|---|
| Masculin sau neutru singular | său | fratele său |
| Feminin singular | sa | sora sa |
| Masculin plural | săi | frații săi |
| Feminin sau neutru plural | sale | surorile sale; planurile sale |
Seria posesivă său, sa, săi, sale este standard, dar româna neutră folosește frecvent și genitivele lui, ei sau lor: cartea lui, cartea ei, cartea lor. Seria posesivă este deosebit de utilă când posesorul este subiectul: El vorbește cu sora sa. Vezi adjectivele și pronumele posesive pentru întregul sistem.
Când marchează să conjunctivul?
Folosește să înaintea unui verb la conjunctiv prezent după expresii de dorință, necesitate, posibilitate, permisiune, sfat sau evaluare: Vreau să învăț, Trebuie să pleci, Este posibil să plouă. Verbul de după să exprimă persoana și numărul.
- Când subiectul rămâne același, folosește tiparul simplu: Sper să ajung la timp.
- Un subiect diferit poate fi dedus din forma verbului: Vreau să pleci.
- Când exprimi sau accentuezi subiectul, folosește ca ... să: Vreau ca Ana să plece.
- Forma să apare și în tiparul frecvent de viitor o să: O să vin mâine. Și aici se scrie cu diacritică. Vezi conjunctivul prezent românesc și viitorul cu o să.
Când se scrie forma cu cratimă s-a?
Scrie s-a când cliticul scurt se precedă auxiliarul a de persoana a III-a singular la perfectul compus. Urmează de regulă un participiu: S-a întors, S-a oprit autobuzul, S-a spus adevărul. Sensul exact al cliticului depinde de verb și de context, dar grafia cu cratimă rămâne aceeași. Vezi perfectul compus românesc, pronumele reflexive și cratima românească.
| Întrebare de verificare | Alege | Exemplu |
|---|---|---|
| Determină un substantiv feminin singular și indică posesia? | sa | Aceasta este geanta sa. |
| Introduce o acțiune după un verb de dorință, nevoie sau speranță? | să | Vreau să citesc. |
| Precedă un participiu într-un grup verbal la perfectul compus? | s-a | S-a schimbat planul. |
Ce greșeli trebuie să eviți?
- Nu alege sa doar pentru că seamănă în pronunțare cu să. Compară posesivul din Cartea sa cu marca de conjunctiv din Vreau să citesc.
- Nu folosi să înaintea unui substantiv când exprimi posesia: scrie sora sa, nu sora să.
- Nu înlocui s-a cu un spațiu sau cu să: scrie S-a întors, cu cliticul și auxiliarul unite prin cratimă.
- Nu presupune că genul posesorului determină forma sa. Substantivul care denumește obiectul posedat controlează acordul: fratele său, dar sora sa.
- Păstrează grafia corectă a tuturor celor trei forme. Sa, să și s-a se scriu diferit, chiar dacă în vorbirea rapidă pot fi greu de separat. Vezi diacriticele românești.
Care enunț folosește sa ca adjectiv posesiv?
- Cartea sa este pe masă.
- S-a întors acasă.
- Vreau să citesc.
- Trebuie să pleci.
În Cartea sa, forma sa arată cui îi aparține cartea și se acordă cu substantivul feminin singular cartea. Celelalte enunțuri folosesc s-a într-un grup verbal la trecut sau să drept marcă a conjunctivului.
Completează enunțul: Vreau ___ citesc acum.
- s-a
- să
- sa
- său
După vreau, acțiunea este exprimată prin conjunctivul prezent: Vreau să citesc. Forma să cere diacritica; sa este posesiv, iar s-a aparține altei construcții verbale.
Care enunț arată corect că ea s-a întors devreme?
- Ea se-a întors devreme.
- Ea s-a întoarsă devreme.
- Ea s-a întors devreme.
- Ea să întors devreme.
Perfectul compus folosește s-a înaintea participiului întors: Ea s-a întors devreme. Celelalte variante scriu greșit combinația dintre clitic și auxiliar, acordă greșit participiul în acest timp sau folosesc marca de conjunctiv în construcția nepotrivită.
Care enunț exprimă corect dorința ca Ana să plece?
- Vreau să Ana pleacă.
- Vreau s-a Ana să plece.
- Vreau ca Ana pleacă.
- Vreau ca Ana să plece.
Când subiectul propoziției la conjunctiv este exprimat, folosește ca ... să și forma plece: Vreau ca Ana să plece.
Maria este proprietara genții. Ce enunț reformulează Aceasta este geanta sa folosind un posesor la genitiv?
- Aceasta este geanta lui.
- Aceasta este geanta ei.
- Aceasta s-a geanta ei.
- Aceasta este geanta să.
Fiindcă Maria este posesoarea, forma de genitiv este ei: geanta ei. În acest context, adjectivul posesiv sa și genitivul ei indică aceeași persoană.