Subiectul, predicatul și complementul direct

O propoziție românească de bază este organizată în jurul unui predicat (predicat); în funcție de verb, poate avea și un subiect (subiect) și un complement direct (complement direct). În Mara deschide fereastra., Mara este subiectul, deschide este predicatul, iar fereastra este complementul direct. În această pagină, termenul obiect înseamnă complement direct. Complementele indirecte și prepoziționale nu sunt incluse.

Cum identifici subiectul, predicatul și complementul direct?

Pornește de la verbul la un mod personal — forma care exprimă timpul, persoana și numărul. Folosește sensul și acordul pentru a-i găsi subiectul. Dacă verbul poate primi un complement direct, caută-l.

1. Găsește verbul la un mod personal sau grupul verbal din centrul predicatului, de exemplu citește sau a pregătit. Când a fi are rol copulativ, include și cuvântul care identifică sau descrie subiectul: este obosită.
2. Găsește subiectul întrebând cine sau ce este legat de predicat. Apoi verifică acordul în persoană și număr: Fata citește., dar Fetele citesc.
3. Dacă verbul poate primi un complement direct, întreabă pe cine sau ce afectează acțiunea. În Ce deschide Mara?, răspunsul fereastra identifică complementul direct.

Când poate fi omis subiectul sau așezat după verb?

Româna lasă adesea pronumele-subiect neexprimat, deoarece terminația verbului îl identifică. Un subiect exprimat poate apărea și după predicat. Ambele sunt tipare neutre ale românei standard, nu simple prescurtări conversaționale.

• Pregătim cina. Terminația -im identifică subiectul neexprimat de persoana I plural, noi.
• Au sosit invitații. Aici, invitații este subiectul, deși urmează predicatului au sosit. Auxiliarul de plural au se acordă cu el.
• Plouă. este o propoziție impersonală și nu are subiect gramatical. Româna nu adaugă un cuvânt lipsit de referință numai pentru a ocupa poziția subiectului.

Ce verbe pot avea complement direct?

Un verb tranzitiv poate primi un complement direct, iar un verb intranzitiv nu poate. Prin urmare, un enunț românesc complet nu are nevoie de complement direct.

• Mara deschide fereastra. Verbul tranzitiv a deschide are complementul direct fereastra.
• Trenul sosește. Verbul intranzitiv a sosi formează un enunț complet fără complement direct.
• Când complementul direct este o persoană determinată, româna folosește adesea pe împreună cu un pronume-obiect: Radu o sună pe Ioana. Articolul despre marcarea complementului direct cu pe explică tiparul.

Când nu este complement direct cuvântul de după verb?

Verbul a fi cu rol copulativ poate lega subiectul de un cuvânt care îl identifică sau îl descrie. Acest cuvânt face parte dintr-un predicat nominal și nu este complement direct. În Mihai este medic., este medic este predicatul, iar medic îl identifică pe Mihai. În Mihai citește raportul., raportul este complementul direct al verbului tranzitiv citește.

Greșeli de evitat

• Nu presupune că primul substantiv este întotdeauna subiectul. În Au sosit invitații., substantivul postverbal invitații este subiectul.
• Nu căuta un complement direct în orice enunț. Trenul sosește. și Plouă. sunt complete fără unul.
• Nu numi complement direct descrierea de după verbul copulativ a fi. În Irina este obosită., forma obosită descrie subiectul și face parte din predicatul nominal.