Alfabetul românesc

Româna folosește un alfabet latin modern cu 31 de litere. Cinci litere poartă un semn: ă, â, î, ș, și ț. Semnele fac parte din cuvinte precum măr, în, șase și țară. Alfabetul cuprinde și litere mai puțin frecvente, precum q, w, și y, care apar mai ales în nume străine, împrumuturi și vocabular de specialitate.

Care sunt cele 31 de litere ale alfabetului românesc?

Învață alfabetul în ordinea de mai jos, cu fiecare literă mare alături de forma sa mică. Fiecare dintre cele cinci litere cu semn ocupă propria poziție, distinctă de a, i, s, sau t.

Sunt ă, â, î, ș și ț litere distincte?

Da. Ă, ă; Â, â; Î, î; Ș, ș; și Ț, ț sunt litere distincte ale alfabetului românesc. Semnele lor fac parte din literă: păstrează căciula de pe ă, accentul circumflex de pe â și î, precum și virgula de sub ș și ț.

• Scrie ș și ț cu virgulă dedesubt, nu cu sedilă: șase, școală, țară și față.
• Păstrează semnul și la majuscule: Școala începe. și Țara este mare.
• Un semn poate deosebi cuvinte, așa că păstrează-l: fată și față sunt cuvinte diferite.
• Distribuția ortografică detaliată a literelor â și î este prezentată în lecția despre î și â; aici stabilim doar că ambele sunt litere ale alfabetului.

Unde apar K, Q, W și Y?

K, Q, W și Y fac parte din alfabetul modern cu 31 de litere, deși sunt mai puțin frecvente în vocabularul românesc tradițional. Le vei întâlni în nume proprii străine, cuvinte împrumutate, termeni tehnici, mărci și forme internaționale. Prin urmare, cuvintele și textele românești pot conține aceste litere.

Un cuvânt împrumutat poate păstra o literă cu aspect străin și poate primi desinențe românești. Verifică într-un dicționar actual grafia și desinențele sale, în loc să adaugi automat un plural englezesc. Lecția despre cuvintele împrumutate și străine explică modul în care împrumuturile se integrează în gramatica românească.

Cum funcționează ordonarea alfabetică în limba română?

Ordonează cuvintele românești literă cu literă, după ordinea alfabetului românesc. O literă cu semn ocupă o poziție diferită de corespondenta sa fără semn. Majuscula și minuscula ocupă aceeași poziție alfabetică.

Când ordonezi alfabetic nume sau cuvinte de vocabular, nu transforma tacit ă, â, î, ș, sau ț în litere simple. O bază de date sau o foaie de calcul poate folosi altă setare de limbă ori poate ignora semnele la sortare. Când ordinea trebuie să urmeze alfabetul românesc, alege româna ca limbă de sortare.

De ce literele și sunetele românești nu corespund întotdeauna unu la unu?

Ortografia românească oferă adesea indicii despre citire, dar între litere și sunete nu există întotdeauna o corespondență unu la unu. O singură literă poate avea valori diferite în contexte diferite, iar un grup de litere poate reprezenta împreună o singură valoare consonantică. Consideră tiparele de mai jos o primă orientare pentru citire, nu un curs complet de pronunție.

Cum se schimbă C și G înainte de E și I?

Înainte de e sau i, literele simple c și g au valorile lor specifice în limba română. Grupurile scrise ce, ci, ge, și gi indică aceste valori; pentru a păstra valoarea lui c din casă ori valoarea lui g din gară înainte de e sau i, în română se scrie che, chi, ghe, sau ghi.

• În che, chi, ghe, și ghi, litera h face parte din tiparul ortografic. Ea nu reprezintă o consoană separată în aceste grupuri.
• Literele e și i din aceste grupuri ajută la stabilirea modului de citire a literei c sau g precedente. În funcție de ceea ce urmează, ele pot reprezenta o vocală ori pot funcționa numai în interiorul grupului de litere. Prin urmare, o literă scrisă nu reprezintă întotdeauna un sunet separat.
• Și alte combinații depind de context. De exemplu, x poate reprezenta mai multe succesiuni de consoane, iar cuvintele străine pot păstra grafia sau valorile din limba-sursă. Când un cuvânt nou nu urmează un tipar cunoscut, consultă un dicționar actual.

Ce greșeli legate de alfabetul românesc ar trebui să eviți?

• Nu elimina semnele românești din ă, â, î, ș, sau ț doar fiindcă par opționale pe o tastatură englezească.
• Nu înlocui formele ș și ț cu virgulă dedesubt prin formele cu sedilă ori prin literele simple s și t.
• Nu afirma că k, q, w sau y lipsesc din limba română; sunt litere ale alfabetului, deși frecvența și contextele lor diferă.
• Nu presupune că fiecare literă are un singur sunet fix sau că fiecare literă scrisă contribuie cu un sunet separat.
• Nu citi grupurile che, chi, ghe, și ghi ca pe patru excepții fără legătură: în aceste grupuri, h ajută la păstrarea valorii dorite a lui c sau g înainte de e ori i.