O întrebare indirectă integrează o întrebare într-un enunț mai amplu, în loc să o formuleze direct. Pentru o întrebare cu răspuns da sau nu, româna folosește dacă: Nu știu dacă vine mâine. Pentru o întrebare parțială, păstrează cuvântul interogativ relevant.
Cum formezi o întrebare indirectă?
Alege un verb sau o expresie care introduce un răspuns necunoscut, adaugă dacă ori cuvântul interogativ inițial și construiește subordonata cu propriul subiect, verb și complemente.
- Pornește de la o expresie introductivă precum a întreba, a ști, a se întreba sau a vrea să știe: Nu știu....
- Folosește dacă atunci când întrebarea directă așteaptă răspunsul da sau nu: Nu știu dacă....
- Păstrează cuvântul interogativ când întrebarea directă cere o informație: Nu știu unde..., Nu știu cine....
- Verifică persoana, timpul, pronumele și punctuația finală din perspectiva întregului enunț.
| Tipul întrebării directe | Tipar integrat | Exemplu |
|---|---|---|
| Întrebare cu răspuns da sau nu | expresie introductivă + dacă + propoziție | Nu știu dacă trenul pleacă la șase. (nu cunosc răspunsul despre plecarea trenului la ora șase) |
| Loc, timp sau mod | expresie introductivă + adverb interogativ + propoziție | M-a întrebat unde locuiesc. (a vrut să afle locul în care locuiesc) |
| Persoană sau lucru | expresie introductivă + pronume interogativ + propoziție | Vreau să știu cine vine. (vreau să aflu identitatea persoanei care vine) |
| Alegere sau cantitate | expresie introductivă + care sau cât + propoziție | Nu știm care autobuz ajunge primul. (nu cunoaștem autobuzul care va sosi înaintea celorlalte) |
Când folosești dacă?
Folosește dacă pentru a integra o întrebare al cărei răspuns posibil este da sau nu. Cuvântul nu arată că răspunsul este afirmativ: M-a întrebat dacă am timp. Același dacă poate introduce o condiție, deci contează expresia introductivă și sensul întregului enunț.
| Sens | Exemplu în română | Interpretare |
|---|---|---|
| Întrebare indirectă | Nu știu dacă plouă. | Nu cunosc răspunsul la întrebarea dacă plouă. |
| Condiție | Dacă plouă, rămânem acasă. | Ploaia este condiția pentru a rămâne acasă. |
| Întrebare totală redată | M-a întrebat dacă plec mâine. | A vrut să afle dacă plecarea mea are loc mâine. |
Ce cuvânt interogativ rămâne în propoziție?
Păstrează cuvântul interogativ care reprezintă informația lipsă. El continuă să aibă un rol gramatical în subordonată, deci păstrează-i prepoziția, forma de caz sau acordul cerut.
| Întrebare directă | Întrebare indirectă | Ce rămâne vizibil |
|---|---|---|
| Unde locuiești? | M-a întrebat unde locuiesc. | unde continuă să întrebe despre loc; locuiești devine locuiesc deoarece persoana care relatează vorbește despre sine. |
| Cine vine? | Nu știu cine vine. | cine este subiectul lui vine. |
| Pe cine ai văzut? | Nu știu pe cine ai văzut. | Prepoziția pe rămâne lângă obiectul direct cine. |
| Cui i-ai scris? | Nu știu cui i-ai scris. | Forma de dativ cui rămâne cerută de grupul verbal. |
Pentru sensurile principale, vezi cuvintele interogative de bază în română. Pentru formele complete ale lui cine, ce, care și cât, vezi pronumele și determinanții interogativi.
Ce ordine a cuvintelor și ce punctuație folosești?
Întrebarea integrată este o propoziție subordonată, nu o a doua întrebare directă. Nu introduce inversiuni artificiale între subiect și verb și nu pune semnul întrebării în interiorul enunțului. Semnul întrebării apare la final numai dacă întregul enunț este interogativ.
| Enunț complet | Punctuație | Sens |
|---|---|---|
| Nu știu unde este gara. | Punct | Întregul enunț este o afirmație. |
| Știi unde este gara? | Semnul întrebării la final | Întregul enunț întreabă dacă interlocutorul știe. |
| M-a întrebat când plec. | Punct | Întrebarea redată este integrată într-o afirmație. |
Într-o întrebare directă, româna poate așeza cuvântul interogativ înaintea sau după alte elemente, în funcție de focalizare. Ca tipar neutru pentru cursanți, păstrează subordonata împreună și urmează ordinea cerută de rolul cuvântului interogativ: Nu știu ce face Ana.
Cum se schimbă timpul și pronumele?
Subordonata are propriul timp și propriul punct de vedere. Schimbă pronumele când se schimbă persoana care vorbește sau cea căreia i se vorbește, dar alege timpul după reperul temporal dorit, fără o deplasare automată a timpurilor.
- Direct: „Vii mâine?” → M-a întrebat dacă vin mâine. Interlocutorul tu devine eu pentru persoana care redă întrebarea.
- Direct: „Unde locuiești?” → M-a întrebat unde locuiesc. Cuvântul interogativ rămâne, iar verbul se acordă cu noul subiect.
- Un verb introductiv la trecut nu impune un singur timp: Nu știam dacă a venit. și Nu știam dacă va veni. plasează evenimentul în momente diferite.
Care sunt greșelile frecvente?
- Nu folosi că într-o întrebare indirectă cu răspuns da sau nu: scrie M-a întrebat dacă vin, nu M-a întrebat că vin.
- Nu adăuga dacă înaintea altui cuvânt interogativ: scrie Nu știu unde locuiește, nu Nu știu dacă unde locuiește.
- Nu înlocui o întrebare parțială prin dacă: Nu știu cine vine cere identitatea, iar Nu știu dacă vine cere confirmarea venirii.
- Nu elimina o prepoziție sau o formă de caz necesară: Nu știu pe cine ai văzut păstrează pe, iar Nu știu cui i-ai scris păstrează dativul cui.
- Nu pune semnul întrebării după subordonată: scrie Nu știu dacă vine. dacă întregul enunț nu este întrebare; compară Știi dacă vine?.
Întrebările indirecte sunt o utilizare a vorbirii redate. Pentru contrastul mai larg dintre afirmații, întrebări și porunci redate, vezi vorbirea indirectă. Pentru tratarea ordinii în subordonate, vezi ordinea cuvintelor în propozițiile subordonate.
Ce cuvânt completează întrebarea indirectă totală Nu știu ___ vine mâine.?
- că
- dacă
- să
- unde
Folosește dacă atunci când întrebarea integrată poate primi răspunsul da sau nu. Că introduce o afirmație, unde întreabă despre loc, iar să nu este conectorul acestui tipar.
Ce propoziție arată că cineva l-a întrebat pe vorbitor unde locuiește?
- M-a întrebat dacă locuiesc.
- M-a întrebat că locuiesc.
- M-a întrebat unde locuiesc.
- M-a întrebat să locuiesc.
Păstrează cuvântul interogativ unde: M-a întrebat unde locuiesc. Ceilalți conectori schimbă tipul întrebării sau nu formează tiparul dorit.
Alege întrebarea integrată corectă despre persoana văzută la gară.
- Nu știu pe cine ai văzut la gară.
- Nu știu cine pe ai văzut la gară.
- Nu știu dacă ai văzut la gară.
- Nu știu unde pe cine ai văzut.
Pe cine este grupul interogativ cu rol de obiect direct, deci prepoziția rămâne înaintea lui cine: Nu știu pe cine ai văzut la gară.
Ce propoziție are punctuația corectă pentru o afirmație care conține o întrebare indirectă?
- Nu știu unde este gara?
- Nu știu unde? este gara.
- Nu știu dacă vine?
- Nu știu unde este gara.
Întregul enunț este o afirmație și se termină cu punct: Nu știu unde este gara. Întrebarea integrată nu primește un semn de întrebare propriu.
Cineva te întreabă „Vii mâine?”. Ce relatare schimbă corect perspectiva?
- M-a întrebat că vii mâine.
- M-a întrebat dacă vin mâine.
- M-a întrebat dacă vii mâine.
- M-a întrebat unde vin mâine.
Întrebarea redată este totală, deci folosește dacă. Pentru că redai o întrebare adresată ție, forma vii devine persoana întâi vin: M-a întrebat dacă vin mâine.