Româna redă cuvintele rostite exact fie între ghilimele românești, fie pe un rând nou de dialog. În Maria a spus: „Vin mâine.”, două puncte introduc replica, enunțul reprodus începe cu majusculă, iar punctul lui rămâne în interiorul ghilimelelor.
Cum încadrezi vorbirea directă?
Alege un singur tipar de prezentare: folosește „...” pentru o replică integrată în enunțul din jur sau începe cu – un rând nou pentru fiecare intervenție a unui vorbitor. În formatul de bază, nu combina cele două marcaje.
| Prezentare | Cadru de punctuație | Exemplu |
|---|---|---|
| Replica după propoziția introductivă | Propoziție introductivă + două puncte + replică între ghilimele | Maria a spus: „Vin mâine.” |
| Replica înaintea cuvintelor autorului | Replică între ghilimele + cuvintele autorului | „Vin mâine”, a spus Maria. |
| Rând de dialog | Rând nou + linie de dialog + cuvintele rostite | – Vin mâine. |
| Rând de dialog urmat de cuvintele autorului | Replica + virgulă + cuvintele autorului | – Vin mâine, a spus Maria. |
Ce se pune înaintea unei replici între ghilimele?
Când propoziția introductivă apare prima, iar replica citată este un enunț complet reprodus, încheie introducerea cu două puncte, deschide ghilimelele și începe replica printr-o majusculă.
- Scrie propoziția introductivă: Maria a spus.
- Adaugă două puncte fiindcă urmează reproducerea mesajului: Maria a spus:
- Deschide ghilimelele și scrie enunțul original cu majuscula proprie: „Vin mâine.”
- Închide ghilimelele după semnul final al replicii: Maria a spus: „Vin mâine.”
Tiparul cu două puncte se folosește cu enunțuri declarative, întrebări și porunci: Maria a întrebat: „Vii mâine?” și Maria a strigat: „Așteaptă!”
Ce se întâmplă când cuvintele autorului urmează?
Când replica apare prima, separ-o de cuvintele autorului prin virgulă în tiparul de bază al atribuirii. Semnul întrebării, semnul exclamării sau punctele de suspensie care aparțin cuvintelor citate se păstrează, iar secvența de atribuire începe cu literă mică: „Vii mâine?”, a întrebat Maria.
| Finalul replicii | Exemplu | De observat |
|---|---|---|
| Enunț declarativ | „Plec acum”, a spus Maria. | Cuvintele autorului sunt despărțite prin virgulă, iar a spus începe cu literă mică. |
| Întrebare | „Vii mâine?”, a întrebat Maria. | Semnul întrebării aparține replicii citate; după ea urmează în continuare cuvintele autorului. |
| Exclamație | „Așteaptă!”, a strigat Maria. | Semnul exclamării redă forța replicii citate. |
| Puncte de suspensie | „Poate...”, a răspuns Maria. | Punctele de suspensie fac parte din formularea ezitantă citată. |
Cum funcționează rândurile de dialog?
Într-un dialog, începe intervenția fiecărui vorbitor pe un rând nou, cu linia de dialog –. Linia marchează începutul vorbirii directe, așadar tiparul de bază nu mai pune și ghilimele în jurul replicii.
- Așază intervenția fiecărui vorbitor pe un rând nou: – Plecăm la opt. / – Bine, te aștept.
- Păstrează același stil al liniei de dialog în tot textul. Linia de dialog este mai lungă decât cratima dintr-o formă precum m-a și se desparte prin spațiu de cuvintele care urmează.
- Dacă după replică apar cuvintele autorului, pune o virgulă înaintea lor: – Plecăm la opt, a spus Maria.
- Nu scrie rândul de bază sub forma – „Plecăm la opt.”; linia și ghilimelele ar reprezenta două cadre de prezentare concurente.
Unde se așază semnul final?
Tratează cuvintele reproduse ca pe un enunț cu intonație proprie. Un enunț declarativ primește punct, o întrebare primește semnul întrebării, o poruncă încărcată emoțional poate primi semnul exclamării, iar o replică neterminată sau ezitantă poate primi puncte de suspensie. Între ghilimele, semnul apare înaintea ghilimelei de închidere.
| Sensul replicii | Forma românească | Observație |
|---|---|---|
| Enunț declarativ | Maria a spus: „Plec.” | Replica este o afirmație. |
| Întrebare | Maria a întrebat: „Pleci?” | Replica cere un răspuns. |
| Poruncă sau reacție puternică | Maria a strigat: „Nu pleca!” | Semnul exclamării redă intensitatea. |
| Ezitare sau replică neterminată | Maria a murmurat: „Poate...” | Punctele de suspensie redau ezitarea. |
Ce majuscule și ce ghilimele folosești?
O replică completă de vorbire directă introdusă după două puncte sau după linia de dialog începe cu majusculă: Maria a spus: „Plec acum.” și – Plec acum. Cuvintele autorului aflate după replica citată încep de regulă cu literă mică: „Plec acum”, a spus Maria. Simplul cuvânt sau grup de cuvinte menționat în interiorul unui enunț se deosebește de o replică completă: Termenul „dialog” apare în text.
- Folosește perechea de ghilimele românești „...” pentru un citat obișnuit integrat în text. Dacă un citat conține alt citat, sistemele tipografice pot folosi «...» pentru nivelul interior; păstrează consecvent nivelurile.
- Nu lăsa spații imediat după ghilimeaua de deschidere sau înaintea celei de închidere: scrie „Vin mâine.”, nu „ Vin mâine. ”.
- Nu confunda linia de dialog – cu cratima românească - din forme precum m-a. Au roluri și reguli de spațiere diferite.
- Nu scrie cu majusculă verbul care introduce atribuirea numai fiindcă urmează unei întrebări sau exclamații citate: scrie „Vii?”, a întrebat Maria., nu „Vii?”, A întrebat Maria.
Ce variații de registru trebuie să recunoști?
Acest cadru de punctuație este compatibil cu scrierea neutră, formală, conversațională și literară. În narațiunea literară, verbul de declarație poate apărea la perfectul simplu după replica de dialog: – Vin imediat, zise Maria. Proza contemporană neutră poate folosi în schimb perfectul compus: – Vin imediat, a spus Maria. Punctuația rămâne aceeași; alegerea verbului produce un efect de registru narativ.
Greșeli de evitat
- Nu folosi virgula când o propoziție introductivă anunță un citat complet: scrie Maria a spus: „Vin mâine.”, nu Maria a spus, „Vin mâine.”.
- Nu omite cele două puncte din tiparul de bază în care propoziția introductivă apare prima: scrie Maria a întrebat: „Vii?”.
- Nu pune punct înaintea cuvintelor autorului care urmează unui enunț declarativ citat în acest tipar: scrie „Plec acum”, a spus Maria., nu „Plec acum.”, a spus Maria.
- Nu scrie cu majusculă a spus, a întrebat sau a răspuns după replică, dacă secvența nu începe o propoziție independentă nouă.
- Nu combina linia de dialog cu ghilimelele pentru aceeași replică de bază și nu înlocui linia de dialog cu o cratimă scurtă.
Care propoziție introduce corect o replică directă completă după propoziția introductivă?
- Maria a spus, „Vin mâine.”
- Maria a spus: „Vin mâine.”
- Maria a spus „Vin mâine”.
- Maria a spus – „Vin mâine.”
După o propoziție introductivă, o replică completă se introduce prin două puncte: Maria a spus: „Vin mâine.” Celelalte variante folosesc virgulă, omit cele două puncte sau combină linia de dialog cu ghilimelele.
Care variantă este un rând de dialog de bază formatat corect?
- – Plec mâine.
- - Plec mâine.
- „Plec mâine.”
- – „Plec mâine.”
O replică de dialog începe pe un rând propriu cu linia de dialog – și, în acest format, nu mai are nevoie de ghilimele. Cratima scurtă este alt semn, iar ultima variantă marchează replica de două ori.
Alege întrebarea punctuată corect atunci când propoziția introductivă precedă vorbirea directă.
- Maria a întrebat, „Vii mâine?”
- Maria a întrebat: „Vii mâine.”
- Maria a întrebat: „Vii mâine?”
- Maria a întrebat „Vii mâine?”
După propoziția introductivă apar două puncte, iar întrebarea reprodusă își păstrează semnul întrebării în interiorul ghilimelelor: Maria a întrebat: „Vii mâine?”
Care propoziție așază corect cuvintele autorului după un enunț declarativ citat?
- „Plec acum.”, a spus Maria.
- „Plec acum” a spus Maria.
- „Plec acum”; a spus Maria.
- „Plec acum”, a spus Maria.
În tiparul de bază al atribuirii, după enunțul declarativ citat se pune virgulă, iar cuvintele autorului încep cu litera mică a: „Plec acum”, a spus Maria.
Care variantă folosește corect verbul de declarație la perfect simplu, în registru narativ literar?
- – Vin imediat, a zis Maria.
- – Vin imediat, zise Maria.
- – Vin imediat, zicea Maria.
- – Vin imediat, ziser Maria.
Zise este forma de persoana a III-a singular a perfectului simplu al verbului a zice, folosită în narațiunea scrisă după replica de dialog. A zis este alternativa la perfect compus, iar ziser nu este forma de singular cerută.