Conjuncții corelative

În coordonarea românească, conjuncțiile corelative funcționează în perechi. Primul marcator introduce un element, iar al doilea, elementul corelat cu acesta. Perechile pot exprima explicit includerea, alternativele, excluderea sau corectarea: Și Maria, și Andrei au confirmat. Unele perechi de marcatori leagă în schimb o propoziție principală de una subordonată.

Cum funcționează perechile de conjuncții coordonatoare?

Pentru coordonare, alege perechea potrivită relației dorite, apoi așază fiecare jumătate imediat înaintea elementului pe care îl introduce. Marcatorii sunt invariabili; substantivele, pronumele, adjectivele și verbele din jur urmează în continuare regulile obișnuite de acord și de ordine a cuvintelor din română.

Unde se așază fiecare element al perechii?

Păstrează fiecare marcator lângă constituentul asupra căruia acționează. Româna nu așază în mod normal primul marcator înaintea unui grup întreg, lăsându-l pe al doilea numai înaintea unei părți din cel de-al doilea grup. Aceeași regulă de poziționare se aplică atunci când primul element începe cu o prepoziție sau cu alt modificator.

În al doilea exemplu, fiecare marcator face vizibilă limita constituentului coordonat. Constituenții nu trebuie să aibă aceeași structură internă, dar formularea paralelă face explicită relația dintre ei.

Cum exprimi includerea prin și...și și atât...cât și?

Folosește și...și pentru includerea directă a ambelor elemente. Folosește atât...cât și când vrei să prezinți cele două elemente incluse într-un mod deosebit de explicit, adesea fiindcă sunt grupuri lungi sau categorii puse în contrast. Perechile nu sunt limitate la o singură funcție gramaticală: ambele pot coordona subiecte, complemente directe, complemente prepoziționale sau alți constituenți paraleli.

• Subiecte: Și teoria, și practica sunt importante. Subiectul coordonat este la plural, așadar și predicatul este la plural.
• Complemente directe: Am verificat și introducerea, și concluzia.
• Grupuri mai ample: Atât studenții din primul an, cât și colegii lor din anul doi au participat.

Nu confunda perechea și...și cu un singur și aditiv: Și Maria, și Andrei numește doi membri coordonați, iar Vine și Andrei înseamnă că și Andrei vine. Pentru contrastul de bază, vezi conjuncțiile coordonatoare.

Cum prezinți alternative cu sau...sau, ori...ori și fie...fie?

Folosește o pereche alternativă repetată când vrei să prezinți două opțiuni drept un ansamblu delimitat în mod deliberat. Sau...sau și ori...ori sunt perechi standard, iar fie...fie este un alt mijloc standard de a organiza alternativele. Perechea le evidențiază, însă contextul stabilește în continuare dacă se exclud logic sau reprezintă doar două direcții de acțiune posibile.

Conjuncția simplă sau rămâne alegerea firească și neutră când întrebi pur și simplu despre alternative: Preferi trenul sau autobuzul? Repetarea adaugă structură sau accent; nu este obligatorie numai fiindcă există două opțiuni.

Cum interacționează nici...nici cu negația?

Folosește nici...nici pentru a exclude ambele elemente. Într-o propoziție cu verb la mod personal, româna exprimă în mod normal și negația verbală: Nici Ana, nici Vlad nu au răspuns. Această combinație este concordanță negativă în română; nu rămâne în mod normal lângă verbul la mod personal.

• Cu un singur verb la mod personal: Nu citesc nici romane, nici reviste. Verbul este precedat de nu, iar perechea enumeră complementele excluse.
• Cu două verbe la mod personal: Nici nu citesc, nici nu scriu. Fiecare propoziție coordonată conține propria marcă negativă.
• Cu subiecte coordonate: Nici problema, nici soluția nu sunt simple. Marca negativă aparține predicatului, iar pluralul acestuia face explicit caracterul coordonat al subiectului.

Nu folosi nici...nici ca pereche pozitivă de includere. Pentru includere, alege și...și sau atât...cât și. Vezi concordanța negativă în limba română și negația românească cu nu.

Cum exprimi împreună corectarea și adăugarea?

Perechea nu numai...ci și arată că primul element nu este singurul valabil și că i se adaugă al doilea. Nu îl neagă pur și simplu pe primul. Forma înrudită nu doar...ci și este de asemenea frecventă în limba română standard contemporană.

Elementul corectiv este ci, dar acesta nu îl înlocuiește automat pe dar. Folosește dar pentru un contrast obișnuit: Este dificil, dar posibil. Folosește ci într-un tipar corectiv precum Nu este dificil, ci imposibil.

Ce perechi corelative aparțin subordonării?

Româna are și marcatori corelativi folosiți în subordonare. Ei nu coordonează constituenți de același rang în același fel ca și...și sau fie...fie, ci stabilesc o relație de corespondență între o propoziție principală și una subordonată. Învață-i ca tipare separate, fără să extinzi regula coordonării la orice succesiune repetată.

În aceste tipare de subordonare, al doilea marcator poate lipsi în anumite contexte, dar adaugă un semnal de corespondență sau de reluare atunci când este prezent.

Alegerea lui să în interiorul unei propoziții subordonate este o problemă separată; vezi articolul despre că sau să în propozițiile completive.

Ce variații și limite trebuie avute în vedere?

• În româna standard contemporană, într-un registru neutru, se folosesc și...și, atât...cât și, sau...sau, ori...ori, fie...fie și nici...nici. Alegerea ține în primul rând de sens și structură, nu de o simplă opoziție între vorbire și scriere.
• Atât...cât și și nu numai...ci și sunt adesea utile într-un text explicativ atent redactat, deoarece exprimă includerea în mod explicit. Este o preferință discursivă, nu o regulă potrivit căreia și...și ar fi familiar sau incorect.
• DOOM3 deosebește conjuncția ori, cu sens alternativ, de conjuncția literară or, care are altă funcție. Nu le înlocui una cu cealaltă.
• Punctuația depinde de structura internă a propoziției. Exemplele folosesc virgule pentru a separa propozițiile sau constituenții corelați acolo unde tiparul standard le cere; nu deduce de aici că orice pereche repetată primește aceeași punctuație în toate contextele.