Particule de focalizare și de grad

Româna folosește cuvinte scurte și invariabile pentru a-i arăta ascultătorului ce trebuie remarcat și cât de intensă este o însușire. Compară Chiar Radu a observat greșeala. (până și Radu, în mod surprinzător, a observat-o) cu Doar Radu a observat greșeala. (Radu este singurul care a observat-o). Prima propoziție întărește alegerea unui membru dintr-un ansamblu posibil; a doua restrânge ansamblul.

Ce particule românești trebuie să recunoști mai întâi?

Recunoaște mai întâi patru grupuri. Chiar și tocmai întăresc; doar și numai restrâng. Mai, prea, foarte, destul de și tot atât de gradează un adjectiv sau un adverb. Lângă un verb, mai poate marca repetarea sau continuitatea.

Întreabă ce modifică particula: o persoană sau un grup focalizat, timpul ori realitatea unui eveniment, gradul unui adjectiv sau adverb ori poziția unei acțiuni pe o scară. Aceste etichete orientează prima alegere, dar unei traduceri în engleză nu îi corespunde întotdeauna o singură particulă românească.

Gramatica-sursă tratează adverbele ca invariabile: ele nu se schimbă ca să se acorde cu alt cuvânt. Într-o propoziție cu valoare adverbială precum Explică foarte clar, atât adverbul de grad foarte, cât și adverbul de mod clar rămân neschimbate. Când cuvântul gradat este un adjectiv, acesta continuă să se acorde cu substantivul: o explicație foarte clară.

Cum arată poziția domeniul unei particule?

Ca punct de plecare neutru, așază particula de focalizare imediat înaintea cuvântului sau grupului pe care îl restrânge ori îl întărește. Poziția face vizibil domeniul, iar contextul din jur stabilește interpretarea exactă.

Vorbitorii pot deplasa elemente pentru contrast sau pentru organizarea temei, așadar această poziție este o tendință, nu o regulă pentru orice context discursiv. Folosește contextul ca să stabilești dacă chiar sau tocmai întărește un eveniment ori un grup sau dacă doar ori numai exclude alternative.

Cum se deosebesc chiar, tocmai, doar și numai?

Chiar și tocmai aparțin grupului de întărire din gramatica-sursă. Doar și numai aparțin grupului de restricție. Traducerile lor în engleză se pot suprapune, dar funcțiile diferă. Chiar Ana a venit. Aici chiar o evidențiază pe Ana. Doar Ana a venit. Aici doar îi exclude pe toți ceilalți din ansamblu.

• Când o persoană, un loc, un moment sau un eveniment este deosebit de important ori surprinzător, folosește chiar: A trecut chiar pe lângă mine. (a trecut exact pe lângă mine, la foarte mică distanță).
• Folosește tocmai pentru sensul de eveniment foarte recent sau de reper exact: Tocmai am ajuns. (am ajuns cu foarte puțin timp în urmă). Nu este un înlocuitor general pentru chiar.
• Folosește doar sau numai pentru a limita cantitatea ori apartenența la un grup: Am citit doar primul capitol. (primul capitol este singurul citit). DOOM3 le consemnează pe amândouă în construcții pozitive și negative, dar ele nu sunt interschimbabile în orice expresie sau locuțiune fixă.
• Tratează numai ce ca pe o expresie separată. DOOM3 o marchează drept populară în utilizarea cu sensul „chiar acum” sau „de îndată ce”; nu este pur și simplu numai așezat înaintea oricărui cuvânt următor.

Când are decât sensul numai?

Decât introduce fie reperul unei comparații, fie o restricție negativă. După un comparativ, introduce reperul: Autobuzul este mai lent decât trenul. (viteza autobuzului este mai mică decât a trenului). DOOM3 consemnează utilizarea adverbială restrictivă numai în construcții negative. Compară Au venit doar trei studenți. cu Nu au venit decât trei studenți. Ambele limitează numărul la trei. Prima este o restricție afirmativă cu doar; a doua este tiparul negativ cu decât.

Cele două propoziții restrictive pot descrie aceeași situație, dar folosesc construcții diferite. Nu extinde tiparul negativ cu decât la orice propoziție afirmativă și nu confunda decât restrictiv cu decât comparativ.

Cum funcționează tiparele românești de grad?

Expresiile de grad apar de obicei înaintea adjectivului sau adverbului pe care îl gradează. Comparația este marcată prin mai, gradul înalt prin foarte, gradul suficient sau relativ înalt prin destul de, iar egalitatea prin tot atât de. Sensul provine din întregul tipar, nu din înlocuirea cuvânt cu cuvânt.

Prea poate grada și un grup nominal: Ea bea prea multă cafea. (cantitatea de cafea băută este excesivă). Grupul înrudit nu prea atenuează o afirmație, nu o inversează pur și simplu: Nu prea înțeleg. (înțeleg puțin sau incomplet).

• Alegerea neutră pentru grad înalt este foarte. Cojocaru consemnează și tare drept familiar, precum și alte construcții puternice marcate afectiv; nu le prezenta ca identice în orice registru.
• Foarte rămâne neschimbat, iar adjectivul se acordă în gen și număr: scrie foarte clar, foarte clară și foarte clare.

Unde se așază mai și nu prea pe lângă verbe?

Mai și nu prea au poziții distincte lângă verbe. Fără auxiliar, mai apare înaintea verbului: Mai citesc un capitol. (citesc încă un capitol). După marcatorul negativ nu apare prea: Nu prea înțeleg. (înțeleg doar parțial). Într-o formă compusă, mai poate sta între auxiliar și verbul principal: Am mai fost aici. (am fost aici și înainte). La conjunctiv, exemplele-sursă așază mai după să: Vreau să mai citesc puțin.

• Mai poate marca o comparație înaintea unui adjectiv sau adverb. Lângă un verb, poate indica repetarea ori continuitatea: Am mai fost aici. (am fost aici și înainte). Aici mai marchează repetarea, nu comparația.
• După negația nu, adverbul scurt îi urmează lui nu: Nu mai vedeam nimic. (încetasem să mai văd) și Nu prea știi formele verbale. (cunoști insuficient formele verbale).